contrareformă
CONTRAREFÓRMĂ, contrareforme, s.f. Mişcare iniţiată în sec. XVI de Biserica catolică împotriva reformaţilor şi a reformei religioase. – Din fr. contre-réforme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONTRAREFÓRMĂ, contrareforme, s.f. Acţiune sângeroasă întreprinsă în sec. XVI de biserica catolică împotriva reformaţilor şi a reformei religioase. – Fr. contre-réforme.
(Dicţionarul limbii române moderne)
CONTRAREFÓRMĂ s.f. Mişcare de opresiune sângeroasă întreprinsă în sec. XVI de biserica catolică împotriva Reformei şi partizanilor acesteia. [Cf. fr. contre-réforme].
(Dicţionar de neologisme)
CONTRAREFÓRMĂ s. f. mişcare de opresiune sângeroasă întreprinsă în sec. XVI de biserica catolică împotriva Reformei. (< fr. contre-réforme)
(Marele dicţionar de neologisme)
contrarefórmă s. f. → reformă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONTRAREFÓRMĂ, contrareforme, s.f. Acţiune sângeroasă întreprinsă în sec. XVI de biserica catolică împotriva reformaţilor şi a reformei religioase. – Fr. contre-réforme.
(Dicţionarul limbii române moderne)
(Dicţionar de neologisme)
CONTRAREFÓRMĂ s. f. mişcare de opresiune sângeroasă întreprinsă în sec. XVI de biserica catolică împotriva Reformei. (< fr. contre-réforme)
(Marele dicţionar de neologisme)
contrarefórmă s. f. → reformă
(Dicţionar ortografic al limbii române)