contrarietate dex - definiţie, sinonime, conjugare

contrarietate

CONTRARIETÁTE s.f. 1. Stare de surprindere neplăcută, provocată de o împotrivire, de o contrazicere. 2. Raport logic între două noţiuni sau judecăţi care se exclud reciproc, dar care pot fi înlăturate ambele în favoarea unei a treia noţiuni sau judecăţi. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. contrariété.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONTRARIETÁTE f. 1) Sentiment de nemulţumire provocat de o contrazicere, de o atitudine neaşteptată şi nedorită. 2) log. Raport între două noţiuni, care se exclud reciproc. [Sil. -ri-e-] /<fr. contrariété
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONTRARIETÁTE s.f. Nemulţumire, surprindere neplăcută provocată de o contrazicere. ♢ (Log.) Raport de contrarietate = raport între naţiuni sau judecăţi care se exclud reciproc, dar care pot fi înlăturate, amândouă în favoarea unei a treia. [Cf. fr. contrariété].
(Dicţionar de neologisme)

CONTRARIETÁTE s. f. 1. surprindere neplăcută provocată de o contrazicere. 2. (log.) raport între două noţiuni sau judecăţi care se exclud reciproc, dar care pot fi înlăturate amândouă în favoarea unei a treia. (< fr. contrariété)
(Marele dicţionar de neologisme)

contrarietáte s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. contrarietăţii
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: co con cont contr contra

Cuvinte se termină cu literele: te ate tate etate ietate