contrelor

CÓNTRĂ, contre, s.f. Lovitură de răspuns promptă a unui sportiv după un atac lansat de adversarul său (la box, scrimă, judo, lupte etc.). – Din fr. contre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÓNTR//Ă ~e f. (la box, scrimă, luptă etc.) Lovitură de răspuns a unui sportiv, realizată fulgerător pentru a anihila iniţiativa adversarului. /<fr. contre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CÓNTRĂ s.f. Lovitură de răspuns, promptă, la box, scrimă, lupte, judo, pe atacul adversarului sau imediat după acesta. ♦ Acţiunea de a contra la bridge. [< fr. contra].
(Dicţionar de neologisme)

CÓNTRĂ s. f. lovitură de răspuns, promptă, pe atacul adversarului, la box, scrimă, lupte, judo. ♢ acţiunea de a contra la bridge. (< fr. contre)
(Marele dicţionar de neologisme)

contră, contre s.f. (glum.) mişcarea şoldurilor unei femei în timpul actului sexual. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a avea contră expr. (prst. – d. femei) a fi rezistentă (în timpul actului sexual) (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

din cóntra/din cóntră loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cóntră s. f., g.-d. art. cóntrei; pl. cóntre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

în cóntra prep.
(Dicţionar ortografic al limbii române)