controversă

CONTROVÉRSĂ, controverse, s.f. Discuţie în contradictoriu (asupra unei chestiuni principiale); (fam.) discuţie aprinsă, ceartă, neînţelegere. – Din fr. controverse.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONTROVERSÁ, controversez, vb. I. Tranz. (Rar) A discuta în contradictoriu asupra unei probleme de principiu. – Din fr. controverser, lat. controversare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONTROVÉRS//Ă ~e f. Discuţie în contradictoriu (asupra unei probleme); polemică. [G.-D. controversei] /<fr. controverse
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONTROVÉRSĂ s.f. Discuţie contradictorie asupra unei chestiuni de principiu. ♦ (Fam.) Discuţie aprinsă, ceartă, sfadă, scandal; neînţelegere. [Cf. fr. controverse, lat. controversia – lovitură].
(Dicţionar de neologisme)

CONTROVERSÁ vb. I. tr. A discuta în controversă asupra unui subiect, a susţine o controversă. [< fr. controverser].
(Dicţionar de neologisme)

CONTROVÉRSĂ s. f. discuţie în contradictoriu asupra unei chestiuni; polemică, dispută. ♢ (fam.) discuţie aprinsă. (< fr. controverse)
(Marele dicţionar de neologisme)

CONTROVERSÁ vb. tr. a discuta în contradictoriu. (< fr. controverser)
(Marele dicţionar de neologisme)

controvérsă s. f., g.-d. art. controvérsei; pl. controvérse
(Dicţionar ortografic al limbii române)

controversá vb., ind. prez. 1 sg. controverséz, 3 sg. şi pl. controverseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CONTROVÉRSĂ s. 1. litigiu. (~ a fost rezolvată.) 2. discuţie, dispută, (pop.) sfadă. (O ~ vie în jurul ...)
(Dicţionar de sinonime)