contur dex - definiţie, sinonime, conjugare

contur

[Sinonime]
CONTÚR, contururi, s.n. Linie închisă care mărgineşte o parte dintr-o suprafaţă, p.ext. un corp, un obiect. ♦ Reprezentare grafică a liniei care mărgineşte un obiect, un corp etc. [Pl. şi: conture] – Din fr. contour.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONTÚR ~uri n. Linie închisă care mărgineşte o suprafaţă sau un obiect. ~urile munţilor.Hartă de ~ hartă geografică pe care sunt însemnate numai liniile care delimitează uscatul şi bazinele de apă. /<fr. contour
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONTÚR s.n. Linie, suprafaţă care mărgineşte un corp, un obiect; reprezentare grafică a unei astfel de linii sau suprafeţe. [Pl. -uri, -re. / < fr. contour, cf. it. contorno].
(Dicţionar de neologisme)

CONTÚR s. n. 1. linie închisă care mărgineşte o suprafaţă, un corp, un obiect. 2. reprezentare grafică a unei astfel de linii. ♢ (pl.) curbe sinuoase. (< fr. contour)
(Marele dicţionar de neologisme)

contúr s. n., pl. contúruri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CONTÚR s. 1. v. profil. 2. v. formă.
(Dicţionar de sinonime)

CONTÚR s. v. circumferinţă, perimetru.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: co con cont contu

Cuvinte se termină cu literele: ur tur ntur ontur