conurbație dex - definiţie, sinonime, conjugare

conurbație

CONURBÁŢIE s.f. Formă complexă de aşezare umană formată dintr-un oraş cu rol de centru, spre care gravitează, din punct de vedere economic, administrativ şi cultural, o serie de oraşe învecinate mai mici. – Din fr. conurbation.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONURBÁŢIE f. Aşezare urbană formată dintr-un oraş cu rol de centru spre care gravitează alte localităţi mai mici. /<fr. conurbation
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONURBÁŢIE s.f. (Liv.) Aglomeraţie urbană constituită dintr-un oraş cu rol de centru spre care gravitează mai multe oraşe vecine. [Gen. -iei. / < fr., engl. conurbation, it. conurbazione, cf. lat. cum – cu, urbs – oraş].
(Dicţionar de neologisme)

CONURBÁŢIE s. f. aglomeraţie urbană constituită dintr-un oraş cu rol de centru spre care gravitează mai multe oraşe satelit. (< fr. conurbation)
(Marele dicţionar de neologisme)

conurbáţie s. f. (sil. -ţi-e; mf. con-), art. conurbáţia (sil. -ţi-a), g.-d. conurbáţii, art. conurbáţiei
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: co con conu conur conurb

Cuvinte se termină cu literele: ie tie atie batie rbatie