convecție dex - definiţie, sinonime, conjugare

convecție

CONVÉCŢIE, convecţii, s.f. 1. Mişcare ascendentă a aerului, de natură termică sau dinamică. 2. Mişcare de ansamblu a particulelor unui fluid. ♢ Convecţia căldurii = transmiterea căldurii cu ajutorul curenţilor de fluid naturali sau artificiali. Curenţi de convecţie = mişcare pe verticală a părtilor unui fluid, determinată de inegalitatea densităţilor acestor părţi. Convecţie electrică = deplasare macroscopică a unui mediu încărcat cu electricitate. – Din fr. convection.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONVÉCŢI//E ~i f. 1) fiz. Transfer de căldură sau de curent electric care are loc într-un mediu lichid sau gazos, prin deplasarea substanţei respective. ~ forţată. ~ naturală. 2) Mişcare pe verticală a aerului. ~ în atmosferă. [Art. convecţia; G.-D. con-vecţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. convection, lat. convectio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONVÉCŢIE s.f. 1. Orice mişcare de aer cu direcţie verticală. 2. (Fiz.) Mişcare de ansamblu a particulelor unui fluid. ♢ Convecţia căldurii = transmiterea căldurii printr-un corp lichid sau gazos cu ajutorul unor curenţi ai fluidului respectiv. [Gen. -iei, var. convecţiune, convexie, convexiune s.f. / < lat. convectio, fr. convection].
(Dicţionar de neologisme)

CONVÉCŢIE s. f. 1. deplasare a unei mase de aer în sens vertical. 2. trecere prin câmpuri fluide a curentului electric sau a căldurii, datorită deplasării particulelor lor componente. 3. (med.) metodă de pierdere a energiei calorice prin deplasarea aerului cald în jurul organului cutanat şi înlocuirea lui cu aer rece. (< fr. convection, lat. convectio)
(Marele dicţionar de neologisme)

convécţie s. f. (sil. -ţi-e), art. convécţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. convécţiei; pl. convécţii, art. convécţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: co con conv conve convec

Cuvinte se termină cu literele: ie tie ctie ectie vectie