converge dex - definiţie, sinonime, conjugare

converge

[Conjugare]
CONVÉRGE, pers. 3 convérge, vb. III. Intranz. A se îndrepta spre acelaşi punct, fig. spre acelaşi scop. – Din fr. converger, lat. convergere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CONVÉRGE pers. 3 pl. convérg intranz. 1) A se orienta spre un punct comun, venind din diferite direcţii; a concurge. 2) fig. A tinde spre acelaşi rezultat; a concura. /<fr. converger, lat. convergere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONVÉRGE vb. III. intr. A tinde, a se îndrepta către un centru comun, către acelaşi punct, (fig.) către acelaşi scop. [P.i. convérg. / < fr. converger, it., lat. convergere].
(Dicţionar de neologisme)

CONVÉRGE vb. intr. a se îndrepta către acelaşi punct, către acelaşi scop. (< fr. converger, lat. convergere)
(Marele dicţionar de neologisme)

convérge vb., ind. prez. 3 pl. convérg, imperf. 3 sg. convergeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. conveárgă (nu se foloseşte la timpurile compuse cu part.)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Antonime:
A converge ≠ a diverge
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: co con conv conve conver

Cuvinte se termină cu literele: ge rge erge verge nverge