convergență dex - definiţie, sinonime, conjugare
CONVERGÉNT, -Ă, convergenţi, -te, adj. Care converge. ♢ Lentilă convergentă = lentilă convexă care adună într-un singur focar razele care o străbat. ♦ (Mat.; despre un şir infinit de numere) care tinde către un anumit număr finit, numit limită. – Din fr. convergent, lat. convergens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONVERGÉNŢĂ, convergenţe, s.f. 1. Faptul de a converge; îndreptare spre acelaşi punct, fig. către acelaşi scop. ♦ Valoarea reciprocă a distanţei focale a unei lentile, exprimată în dioptrii. 2. Apariţie a unor asemănări structurale sau funcţionale la organisme îndepărtate filogenetic, ca rezultat al adaptării la condiţii de mediu relativ identice. – Din fr. convergence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONVERGÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care converge; orientat în aceeaşi direcţie. Linie ~tă.Lentilă ~tă lentilă care adună toate razele într-un singur focar. Foc ~ tir de artilerie care vizează acelaşi punct. 2) (despre acţiuni, fenomene, procese) Care tinde spre acelaşi rezultat; orientat spre acelaşi scop. Efort ~. /<fr. convergent, lat. convergens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONVERGÉNŢ//Ă ~e f. 1) Caracter convergent. ~a liniilor ~a eforturilor. 2) fig. Orientare spre acelaşi scop; tendinţă de contopire. 3) mat. Proprietate a unei serii, suma termenilor căreia este un număr finit. 4) Distanţă focală inversă a unei lentile, exprimată în dioptrii. 5) Asemănare la unele organisme care fac parte din diferite clase, ca rezultat al adaptării lor la condiţii de viaţă relativ identice. /<fr. convergence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONVERGÉNT, -Ă adj. Care converge, care se îndreaptă către acelaşi centru. ♢ Lentilă convergentă = lentilă cu proprietatea de a strânge într-un singur focar razele care o străbat. ♦ (Mat.; despre un şir infinit de numere) Care tinde către un anumit număr finit, numit limită. [Cf. fr. convergent, it. convergente].
(Dicţionar de neologisme)

CONVERGÉNŢĂ s.f. 1. Faptul de a converge; îndreptare către acelaşi centru, (fig.) către acelaşi scop. ♦ (Mat.) Proprietate a unei serii de a admite o sumă determinată. 2. (Biol.) Apariţie a unor asemănări structurale sau funcţionale la organisme îndepărtate filogenetic ca urmare a adaptării lor la condiţii de mediu identice. [Cf. fr. convergence, it. convergenza].
(Dicţionar de neologisme)

CONVERGÉNT, -Ă adj. care converge. o lentilă ~ă = lentilă care strânge într-un focar razele ce o străbat. ♢ (mat.; despre un şir infinit de numere) care tinde către un anumit număr finit (limită); (despre serii) la care şirul sumelor parţiale este convergent. (< fr. convergent, lat. convergens)
(Marele dicţionar de neologisme)

CONVERGÉNŢĂ s. f. 1. faptul de a converge. o teoria ~ţei = teorie burgheză care preconizează evoluţia celor două sisteme social-economice şi politice, socialismul şi capitalismul, spre un tip comun de societate, fără a fi nevoie de revoluţia socială. 2. proprietate a unui fascicul de radiaţii de a-şi micşora secţiunea, concentrându-se într-un singur punct. ♢ însuşire a unui sistem optic de a transforma fasciculele paralele sau divergente în fascicule convergente. 3. (mat.) proprietate a unui şir şi a unei serii de a fi convergente. 4. (biol.) apariţie, în cursul evoluţiei, a unor caractere structurale sau funcţionale aparent similare la specii înrudite, datorită adaptării la aceleaşi condiţii de viaţă. (< fr. convergence)
(Marele dicţionar de neologisme)

convergént adj. m., pl. convergénţi; f. sg. convergéntă, pl. convergénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

convergénţă s. f., g.-d. art. convergénţei; pl. convergénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CONVERGÉNTĂ adj. (MAT.) sumabilă. (Serie ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Convergentdivergent
(Dicţionar de antonime)

Convergenţădivergenţă
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: co con conv conve conver

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta genta rgenta