convine dex - definiţie, sinonime, conjugare
CONVENÍ, convín, vb. IV. Intranz. 1. A corespunde cu dorinţele cuiva, a fi pe placul cuiva. 2. A cădea de acord cu cineva; a se învoi, a se înţelege. ♦ Tranz. A accepta, a admite. ♦ A încheia o convenţie. – Din fr. convenir, lat. convenire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CONVENÍ convín 1. intranz. 1) A fi conform anumitor dorinţe, gusturi sau posibilităţi. 2) A ajunge la o înţelegere; a cădea de acord; a se înţelege. 2. tranz. A recunoaşte ca fiind adevărat sau posibil; a admite. /<fr. convenir, lat. convenire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

convení (-vín, -ít), vb. – 1. A fi pe placul cuiva. – 2. A se învoi, a se înţelege. – 3. A accepta, a admite. – 4. A încheia o convenţie. Lat. convenire, fr. convenir (sec. XIX). – Der. convenabil, adj.; convenienţă, s.f. din fr. Cf. cuveni.
(Dicţionarul etimologic român)

CONVENÍ vb. IV. intr. 1. A corespunde dorinţelor cuiva, a-i plăcea. 2. A se înţelege, a se învoi, a cădea la învoială. ♢ tr. A accepta. [P.i. convín, convíu, conj. 3 -vină, -vie. / < fr. convenir, it., lat. convenire].
(Dicţionar de neologisme)

CONVENÍ vb. intr. 1. a corespunde dorinţelor cuiva, a-i plăcea. 2. a se înţelege, a cădea de acord. ♢ a încheia o convenţie. (< fr. convenir, lat. convenire)
(Marele dicţionar de neologisme)

convení vb. → veni
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CONVENÍ vb. 1. a-i plăcea, a prefera. (Ţi-ar ~ să te muţi la noi?) 2. a se înţelege, a se învoi, (pop.) a se ajunge, a se uni, (prin Munt.) a se îndogăţi, (Ban.) a se toldui, (înv.) a se lovi, a pristăni, a se târgui, a se tocmi, a veni, (grecism înv.) a se simfonisi. (Au ~ asupra preţului.) 3. v. înţelege. 4. a accepta, a se învoi, (înv.) a pristăni. (A ~ să vină la nuntă.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: co con conv convi convin

Cuvinte se termină cu literele: ne ine vine nvine onvine