convoluție dex - definiţie, sinonime, conjugare

convoluție

CONVOLÚŢIE, convoluţii, s.f. Întoarcere, răsucire. [Var.: convoluţiúne s.f.] – Din fr. convolution.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONVOLÚŢIE s.f. Întoarcere, răsucire. [Var. convoluţiune s.f. / cf. fr. convolution].
(Dicţionar de neologisme)

CONVOLÚŢIE s. f. 1. întoarcere, răsucire. 2. (mat.) funcţie de compunere a două funcţii de repartiţie, care conduce la o nouă funcţie de repartiţie. (<fr. convolution)\r\n
(Marele dicţionar de neologisme)

convolúţie s. f. (sil. -ţi-e), art. convolúţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. convolúţiei; pl. convolúţii, art. convolúţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: co con conv convo convol

Cuvinte se termină cu literele: ie tie utie lutie olutie