convolută dex - definiţie, sinonime, conjugare

convolută

convolut convolută
CONVOLÚT1, convoluturi, s.n. Grup de scrieri care apar izolat în cataloagele unei biblioteci sau într-o arhivă. – Din germ. Konvolut.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONVOLÚT2, -Ă, convoluţi, -te, adj. (Despre organe) Răsucit în formă de cornet. ♦ Răsucit, întors asupra lui însuşi. – Din fr. convoluté, lat. convolutus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONVOLÚT, -Ă adj. (Bot.; despre organe) Răsucit în formă de cornet sau sul. ♦ Răsucit, întors asupra lui însuşi. [< fr. convoluté, lat. convolutus].
(Dicţionar de neologisme)

CONVOLÚT s.n. Volum care cuprinde mai multe lucrări editate separat, dar având acelaşi autor sau cuprinzând materii înrudite. [Var. convolută s.f. / < germ. Konvolut].
(Dicţionar de neologisme)

CONVOLÚTĂ s.f. v. convolut.
(Dicţionar de neologisme)

CONVOLÚT1 s. n. volum care cuprinde mai multe lucrări editate separat, dar având acelaşi autor sau cuprinzând materii înrudite. (<germ. Konvolut)\r\n
(Marele dicţionar de neologisme)

CONVOLÚT2, -Ă adj. 1. (bot.; despre organe) cu marginile răsucite în formă de cornet. 2. întors asupra lui însuşi. (<fr. convoluté, lat. convolutus)\r\n
(Marele dicţionar de neologisme)

convolút adj. m., pl. convolúţi; f. sg. convolútă, pl. convolúte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

convolút s. n., pl. convolúturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: co con conv convo convol

Cuvinte se termină cu literele: ta uta luta oluta voluta