cooperare

COOPERÁ, cooperez, vb. I. Intranz. A lucra împreună cu cineva, a colabora, a-şi da concursul, a conlucra. – Din fr. coopérer, lat. cooperari.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COOPERÁRE, cooperări, s.f. Faptul de a coopera; muncă în comun, cooperaţie (1); conlucrare. – V. coopera.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A COOPER//Á ~éz intranz. A opera împreună; a participa la elaborarea unei opere sau la realizarea unei acţiuni comune; a colabora; a conlucra. [Sil. co-o-] /<fr. coopérer, lat. cooperari
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

COOPERÁ vb. I. intr. A lucra împreună cu cineva, a colabora. [Pron. co-o-. / < fr. coopérer, it. cooperare, lat. cooperari].
(Dicţionar de neologisme)

COOPERÁRE s.f. Acţiunea de a coopera şi rezultatul ei; colaborare, conlucrare. [< coopera].
(Dicţionar de neologisme)

COOPERÁ vb. intr. a colabora, a conlucra. (< fr. coopérer, lat. cooperari)
(Marele dicţionar de neologisme)

COOPERÁRE s. f. faptul de a coopera. ♢ conlucrare a unor persoane, unităţi economice sau ţări în producerea sau desfacerea anumitor produse, în cercetarea ştiinţifică şi tehnică etc. (< coopera)
(Marele dicţionar de neologisme)

cooperá vb. (sil. co-o-), ind. prez. 1 sg. cooperéz, 3 sg. şi pl. coopereáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cooperáre s. f. (sil. co-o-) → operare
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
COOPERÁ vb. v. colabora.
(Dicţionar de sinonime)

COOPERÁRE s. v. colaborare.
(Dicţionar de sinonime)