copcă dex - definiţie, sinonime, conjugare

copcă

[Sinonime]
CÓPCĂ1, copci, s.f. 1. Sistem format din două piese metalice (un cârlig şi un inel), folosit pentru prinderea a două părţi ale unei confecţii. 2. Agrafă pentru învelitori în construcţie. 3. Proeminenţă în formă de limbă a unei piese plate, care intră în orificiul unei alte piese plate, realizând îmbinarea prin încopciere. [Var.: (reg.) cópcie s.f.] – Din bg. kopce.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COPCĂ2, copci, s.f. 1. Gaură, spărtură făcută în gheaţa unui râu, a unei bălţi etc. pentru pescuit sau pentru scos apă. ♢ Expr. (Fam.) A se duce pe copcă = (despre bunuri) a se pierde, a se irosi, a se distruge; (despre oameni) a intra într-o mare încurcătură, a o păţi. 2. Gaură făcută într-o şiră de paie, în care se ţine uneori pleava. 3. Scobitură, groapă făcută în pământ, în piatră etc. 4. (Reg.) Săritură pe care o fac animalele când fug repede. – Din bg. kopka.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÓP//CĂ1 ~ci f. Piesă de metal constând din două elemente (un cârlig şi un inel) care serveşte pentru a încheia o haină. [G.-D. copcii] /<bulg. kopţa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CÓP//CĂ2 ~ci f. 1) Gaură pe suprafaţa îngheţată a unei ape, făcută pentru a prinde peşte sau pentru a lua apă. ♢ A se duce pe ~ a) a dispărea fără urmă; a se duce fără întoarcere; b) a o păţi. 2) Scobitură mică făcută într-un mal, servind drept treaptă pentru urcuş. [G.-D. copcii] /<bulg. kopka
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CÓP//CĂ3 ~ci f. rar Salt făcut de un animal în timpul fugii. /<bulg. kopka
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cópcă (-ci), s.f. – 1. Agrafă, clemă, capsă. – 2. Cataramă, obiect care prinde. – 3. Clemă la cărţile legate odinioară. – 4. Traversă, bară. – Megl. copce. Tc. kopça (Şeineanu, II, 145; Meyer 198; Berneker 564; Ronzevalle 136; DAR); cf. bg. kopče (Cihac, II, 72), sb. kopča, alb. kopsë, mag. kapocs. Fonetismul rom. se explică printr-un sing. analogic, plecîndu-se de la pl. copci; sing. normal ar fi copce (DAR afirmă contrariul). – Der. copcier, s.m. (fabricant de nasturi şi copci); încopcia, vb. (a prinde în copci, a prinde, a fixa); copci, vb. (a altoi, a introduce un altoi sub coaja unui copac); copcit, s.n. (altoire).
(Dicţionarul etimologic român)

cópcă (-ci), s.f. – 1. Gaură, spărtură; în special gaura făcută natural sau artificial în stratul de gheaţă care acoperă apele iarna. – 2. Salt, săritură. – Var. coftă, s.f. (gaură, scobitură). Bg. kopka (Cihac, II, 72; Conev 85; DAR), din sl. kopati „a goli,” cf. copaie. Al doilea sens este mai puţin clar, totuşi cf. rut. kopnuty „a da cu copita”, poate trebuie plecat de la imaginea armăsarului care pare să sape cu copita pămîntul. – De la var. provine fără îndoială coptori (var. coftori, coptora, coptoroşi), vb. (a săpa, a excava, a adînci), care pare a se fi încrucişat cu copt, coptură (DAR; după Scriban, ar fi un der. de la cuptor, ipoteză neverosimilă).
(Dicţionarul etimologic român)

cópcă (agrafă, gaură) s. f., g.-d. art. cópcii; pl. copci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cópcă (săritură) s. f., g.-d. art. cópcei; pl. cópce
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CÓPCĂ s. 1. (reg.) sponcă. (~ la o haină.) 2. (MED.) agrafă. (Buzele unei plăgi strânse cu ~i.)
(Dicţionar de sinonime)

CÓPCĂ s. ochi, (reg.) beucă, burduf, produf, toană, vad, (Mold.) produşcă, (prin Munt.) scorbură, (prin Mold.) ştioalnă. (~ făcută în gheaţă.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: co cop copc

Cuvinte se termină cu literele: ca pca opca