coperta

COPÉRTĂ, coperte, s.f. Învelişul protector al unei cărţi, al unei publicaţii, al unui caiet etc.; scoarţă, învelitoare. [Pl. şi: coperţi] – Din it. coperta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COPERTÁ, copertez, vb. I. Tranz. A pune copertele la o carte, la un caiet; a lega. – Din it. copertare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COPÉRT//Ă ~e f. Înveliş protector de carton sau de hârtie groasă care se pune la o carte sau la un caiet. [G.-D. copertei; Pl. şi coperţi] /<it. coperta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A COPERT//Á ~éz tranz. (cărţi, caiete, registre etc.) A înzestra cu copertă. /<it. co-pertare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

copértă (-ţi), s.f. – Învelişul protector al unei cărţi, învelitoare. – Var. covertă, cuvertă. It. coperta (sec. XIX). Var. termen de marină, din ngr. ϰουβέρτα.
(Dicţionarul etimologic român)

COPÉRTĂ s.f. Înveliş de carte, de caiet etc., învelitoare, scoarţă. [Pl. -rte, -rţi. / < it. coperta].
(Dicţionar de neologisme)

COPERTÁ vb. I. tr. A pune copertele la o carte, la un caiet etc. [< it. copertare].
(Dicţionar de neologisme)

COPÉRTĂ s. f. înveliş de carte, de caiet etc., învelitoare, scoarţă. (< it. coperta)
(Marele dicţionar de neologisme)

COPERTÁ vb. tr. a pune copertele la o carte, la un caiet etc. (< it. copertare)
(Marele dicţionar de neologisme)

copértă s. f., g.-d. art. copértei; pl. copérte/copérţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

copertá vb., ind. prez. 1 sg. copertéz, 3 sg. şi pl. coperteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
COPÉRTĂ s. învelitoare, scoarţă, (înv. şi reg.) tartaj, (reg.) tablă. (~ a unei cărţi.)
(Dicţionar de sinonime)

COPÉRTĂ s. v. plic.
(Dicţionar de sinonime)