copiei
[Sinonime]
CÓPIE, copii, s.f. 1. Reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă, a unei imagini fotografice etc. 2. (Peior.) Imitaţie servilă şi fără valoare, făcută uneori prin mijloace nepermise. 3. Înscris care reproduce întocmai cuprinsul unui alt înscris constatator al unui act juridic. ♢ Copie legalizată = copie despre care un organ de stat competent atestă că este conformă cu originalul. – Din fr. copie, lat. copia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CÓPI//E ~i f. 1) Reproducere exactă a ceea ce este făcut într-un singur exemplar. ♢ ~ legalizată copie pe care un organ de stat o atestă ca fiind conformă cu originalul. 2) depr. Imitaţie lipsită de originalitate şi de valoare. 3) Înscris care reproduce întocmai un alt înscris, constatator al unui act juridic. [Art. copia; G.-D. copiei; Sil. -pi-e] /<fr. copie, lat. copia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
cópie (cópii), s.f. – Cuţit cu dublu tăiş, folosit la slujba religioasă. Sl. kopije (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Lexicon, 302; Cihac, II, 72), din gr. ϰοπίς.
(Dicţionarul etimologic român)
copíe (-íi), s.f. – 1. Abundenţă, belşug. – 2. Duplicat. Lat. copia (sec. XVIII), intrat şi prin filiera rus. kopija (Cihac, II, 72; Sanzewitsch 201), cf. copie. Sensul 1 este vechi, propriu latinismului transilvănean. – Der. copia, vb. din fr. copier; copiator, adj. (care copiază); copier, s.n. (registru de copii), din germ. Kopier(buch); copist, s.m., din fr. copiste; copios, adj., din lat. copiosus (sec. XIX).
(Dicţionarul etimologic român)
CÓPIE s.f. 1. Reproducere exactă a unei opere de artă, a unui text etc. 2. (Peior.) Imitaţie servilă, lipsită de valoare. [Gen. -iei. / < lat.med. copia, cf. rus. kopija, fr. copie, germ. Kopie].
(Dicţionar de neologisme)
CÓPIE s. f. 1. reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă etc.; (peior.) înscris care reproduce întocmai un alt înscris ce constată un act juridic. 3. ~ standard = film care conţine pe aceeaşi peliculă imaginea cât şi coloana sonoră, pentru proiecţie. (< fr. copie, lat. copia)
(Marele dicţionar de neologisme)
cópie s. f. (sil. -pi-e), art. cópia (sil. -pi-a), g.-d. art. cópiei; pl. cópii, art. cópiile (sil. -pi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
cópie1, cópii, s.f. (reg., înv.) 1. mulţime, grămadă, abundenţă. 2. cârd, turmă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
cópie2, cópii, s.f. (înv.) 1. cuţit cu două tăişuri folosit în biserică la tăiatul prescurii.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
CÓPIE s. 1. reproducere, transcriere, (rar) transcripţie, (înv.) izvod, prescriptură. (Are o ~ fidelă a documentului.) 2. duplicat. (A obţinut o ~ a diplomei.) 3. copie fotografică v. fotocopie. 4. v. replică. 5. v. imitaţie.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Copie ≠ prototip
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CÓPI//E ~i f. 1) Reproducere exactă a ceea ce este făcut într-un singur exemplar. ♢ ~ legalizată copie pe care un organ de stat o atestă ca fiind conformă cu originalul. 2) depr. Imitaţie lipsită de originalitate şi de valoare. 3) Înscris care reproduce întocmai un alt înscris, constatator al unui act juridic. [Art. copia; G.-D. copiei; Sil. -pi-e] /<fr. copie, lat. copia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
copíe (-íi), s.f. – 1. Abundenţă, belşug. – 2. Duplicat. Lat. copia (sec. XVIII), intrat şi prin filiera rus. kopija (Cihac, II, 72; Sanzewitsch 201), cf. copie. Sensul 1 este vechi, propriu latinismului transilvănean. – Der. copia, vb. din fr. copier; copiator, adj. (care copiază); copier, s.n. (registru de copii), din germ. Kopier(buch); copist, s.m., din fr. copiste; copios, adj., din lat. copiosus (sec. XIX).
(Dicţionarul etimologic român)
CÓPIE s.f. 1. Reproducere exactă a unei opere de artă, a unui text etc. 2. (Peior.) Imitaţie servilă, lipsită de valoare. [Gen. -iei. / < lat.med. copia, cf. rus. kopija, fr. copie, germ. Kopie].
(Dicţionar de neologisme)
CÓPIE s. f. 1. reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă etc.; (peior.) înscris care reproduce întocmai un alt înscris ce constată un act juridic. 3. ~ standard = film care conţine pe aceeaşi peliculă imaginea cât şi coloana sonoră, pentru proiecţie. (< fr. copie, lat. copia)
(Marele dicţionar de neologisme)
cópie s. f. (sil. -pi-e), art. cópia (sil. -pi-a), g.-d. art. cópiei; pl. cópii, art. cópiile (sil. -pi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
cópie1, cópii, s.f. (reg., înv.) 1. mulţime, grămadă, abundenţă. 2. cârd, turmă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
cópie2, cópii, s.f. (înv.) 1. cuţit cu două tăişuri folosit în biserică la tăiatul prescurii.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
CÓPIE s. 1. reproducere, transcriere, (rar) transcripţie, (înv.) izvod, prescriptură. (Are o ~ fidelă a documentului.) 2. duplicat. (A obţinut o ~ a diplomei.) 3. copie fotografică v. fotocopie. 4. v. replică. 5. v. imitaţie.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Copie ≠ prototip
(Dicţionar de antonime)