copiliță

COPILÍT s.n. Faptul de a copili. – V. copili.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COPILÍŢĂ, copiliţe, s.f. Diminutiv al lui copilă. – Copil¹ + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

copilít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

copilíţă s. f., g.-d. art. copilíţei; pl. copilíţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
COPILÍT s. (AGRIC.) copilire, plivit, (rar) pliveală, (înv. şi reg.) plevilă. (~ul viţei de vie.)
(Dicţionar de sinonime)

COPILÍŢĂ s. (reg.) pruncuşoară, pruncuţă. (O ~ frumuşică.)
(Dicţionar de sinonime)