copitei

COPÍTĂ, copite, s.f. Partea cornoasă, rezistentă, care acoperă terminaţiile degetelor la copitate şi protejează ţesuturile vii. – Din sl. kopyto.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COPÍT//Ă ~e f. Formaţie cornoasă care acoperă capetele degetelor la mamiferele copitate. /<sl. kopyto
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

copítă (copíte), s.f. – 1. Partea cornoasă care acoperă terminaţiile degetelor la copitate. – 2. Ciupercă (Polyporus fomentarius). – Megl. cupită. Sl. kopyto (Miklosich, Lexicon, 303; Cihac, II, 72; Conev 89), cf. bg. kopito, sb. kòpito, rus. kopito. Este dublet al lui căpută. – Der. copita, vb. (a lovi cu copita); copitat, adj. (care are copite); copitariţă, s.f. (burete de stejar); copitos, adj. (care are copite; rezistent ca o copită).
(Dicţionarul etimologic român)

copită, copită s.f. (peior.) picior. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

copítă s. f., pl. copíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
COPÍTĂ s. (ANAT.) unghie. (~ calului.)
(Dicţionar de sinonime)

COPÍTĂ s. v. babiţă, hrib, iască, mânătarcă.
(Dicţionar de sinonime)