coposesiune

COPOSESIÚNE, coposesiuni, s.f. Posesiune în comun a unui lucru. [Pr.: -si-u-] – Din fr. copossession.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COPOSESIÚNE s.f. (Jur.) Posesiune în comun a unui lucru. [Cf. fr. copossession].
(Dicţionar de neologisme)

COPOSESIÚNE s. f. posesiunea în comun a unui lucru. (< fr. copossession)
(Marele dicţionar de neologisme)

coposesiúne s. f. → posesiune
(Dicţionar ortografic al limbii române)