coposesiune
COPOSESIÚNE, coposesiuni, s.f. Posesiune în comun a unui lucru. [Pr.: -si-u-] – Din fr. copossession.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
COPOSESIÚNE s.f. (Jur.) Posesiune în comun a unui lucru. [Cf. fr. copossession].
(Dicţionar de neologisme)
COPOSESIÚNE s. f. posesiunea în comun a unui lucru. (< fr. copossession)
(Marele dicţionar de neologisme)
coposesiúne s. f. → posesiune
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
COPOSESIÚNE s.f. (Jur.) Posesiune în comun a unui lucru. [Cf. fr. copossession].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
coposesiúne s. f. → posesiune
(Dicţionar ortografic al limbii române)