COPĂÍŢĂ, copăiţe, s.f. Diminutiv al lui copaie. – Copaie + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
copăíţă s. f., g.-d. art. copăíţei; pl. copăíţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
copáiţă, s.f. sg. (reg.) scoarţă de cireş uscată, amestecată cu paie, aprinsă de flăcăi în postul Paştilor pe un vârf de deal, de unde strigă fetele.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
COPĂÍŢĂ s. albioară, albiuţă, covăţică, (pop.) covăţea. (~ pentru frământat aluatul.)
(Dicţionar de sinonime)
COPĂÍŢĂ s. v. teică.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
copăíţă s. f., g.-d. art. copăíţei; pl. copăíţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
COPĂÍŢĂ s. albioară, albiuţă, covăţică, (pop.) covăţea. (~ pentru frământat aluatul.)
(Dicţionar de sinonime)
COPĂÍŢĂ s. v. teică.
(Dicţionar de sinonime)