cordate dex - definiţie, sinonime, conjugare

cordate

CORDÁT1, -Ă, cordaţi, -te, adj. În formă de inimă; cordiform. – Din fr. cordé.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CORDÁT2, cordate, s.n. (La pl.) Încrengătură de animale cu corpul susţinut de o coardă dorsală sau de coloana vertebrală; (şi la sg.) animal din această încrengătură. – De la coardă (după fr. cordés).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CORDÁT, -Ă adj. În formă de inimă; cordiform. [Cf. fr. cordé, lat. cor – inimă].
(Dicţionar de neologisme)

CORDÁTE s.n.pl. (Zool.) Încrengătură de animale, cuprinzând peştii, amfibienii, reptilele, păsările şi mamiferele, care se caracterizează prin prezenţa unui schelet axial; (la sg.) animal din această încrengătură. [Sg. cordat. / < germ. Kordaites, cf. fr. cordés].
(Dicţionar de neologisme)

CORDÁTE s. f. pl. încrengătură de animale celomate cu coardă dorsală, schelet axial şi sistem nervos tubular, aşezat dorsal. (după fr. cordés)
(Marele dicţionar de neologisme)

CORDÁT, -Ă adj. în formă de inimă; cordiform. (< fr. cordé, lat. cordatus)
(Marele dicţionar de neologisme)

cordát adj. m., pl. cordáţi; f. sg. cordátă, pl. cordáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cordát s. n., pl. cordáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: co cor cord corda cordat

Cuvinte se termină cu literele: te ate date rdate ordate