corecta dex - definiţie, sinonime, conjugare
CORÉCT, -Ă, corecţi, -te, adj. 1. Care respectă regulile, normele dintr-un domeniu dat; aşa cum trebuie. 2. (Despre oameni) Care are o ţinută, o purtare, o atitudine ireproşabilă; cinstit, leal. – Din fr. correct, lat. correctus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CORECTÁ, corectez, vb. I. Tranz. şi refl. A(-şi) îndrepta greşelile, defectele etc; a (se) corija. – Din corect.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CORÉC//T ~tă (~ţi, ~te) şi adverbial 1) Care corespunde normelor; în conformitate cu normele; conform; exact; fidel. Copie ~tă. Frază ~tă. 2) Care corespunde uzanţelor sociale; în concordanţă cu morala; decent. Ţinută ~tă. 3) (despre persoane) Care respectă convenienţele sociale; caracterizat prin respect pentru principiile moralei sociale. /<fr. correct, lat. correctus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A CORECT//Á ~éz tranz. 1) (greşeli, defecte, note etc.) A modifica în bine; a îndrepta; a corija. 2) A face să se corecteze. /Din corect
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE CORECT//Á mă ~éz intranz. (despre persoane) A deveni mai bun; a reveni la starea normală de comportare; a se îndrepta; a se corija. /Din corect
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

coréct (coréctă), adj. – Care respectă regulile, normele. Fr. correct. – Der. incorect (var. necorect), adj. (incorect); corecta, vb. (a îndrepta), cu var. corija (din fr. corriger) şi corige (din germ. korregieren, în Trans.); corectură, s.f. (text tipărit din care s-au înlăturat greşelile), din germ. Korrectur; corector, s.m., din fr.; corijent, adj. (elev sau student care nu a obţinut nota de trecere la una sau mai multe materii, fără a fi obligatrepete anul); corecţional, adj., din fr.; incorecţiune, s.f., din fr.; corectiv, s.n., din fr.
(Dicţionarul etimologic român)

CORÉCT, -Ă adj. 1. Conform normelor, regulilor; fără greşeală. 2. (Despre oameni) Cu o ţinută, o atitudine, o purtare ireproşabilă; cinstit. [< fr. correct, cf. lat. correctus].
(Dicţionar de neologisme)

CORECTÁ vb. I. tr., refl. A(-şi) îndrepta greşelile, defectele etc.; a (se) corija. [< corect + -a].
(Dicţionar de neologisme)

CORÉCT, -Ă adj. 1. (şi adv.) conform normelor, regulilor; fără greşeală. 2. (despre oameni) cu o ţinută, o atitudine, o purtare ireproşabilă; cinstit. (< fr. correct, lat. correctus)
(Marele dicţionar de neologisme)

CORECTÁ vb. I. tr., refl. a(-şi) îndrepta greşelile, defectele etc.; a (se) corija. II. tr. a regulariza curgerea unui curs de apă. (< corect)
(Marele dicţionar de neologisme)

coréct adj. m., pl. corécţi; f. sg. coréctă, pl. corécte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

corectá vb., ind. prez. 1 sg. corectéz, 3 sg. şi pl. corecteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CORÉCT adj., adv. 1. adj. v. adevărat. 2. adv. v. exact. 3. adj. v. cinstit. 4. adv. v. bine.
(Dicţionar de sinonime)

CORECTÁ vb. 1. a (se) corija, a (se) îndrepta, a (se) rectifica. (Îşi ~ erorile.) 2. a corija, a îmbunătăţi, a îndrepta, a rectifica, a retuşa, (fig.) a repara. (Şi-a ~ dicţiunea.) 3. v. regulariza.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Corect ≠ eronat, greşit, incorect, defectuos, corupt, necinstit, neonest, necorect
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: co cor core corec corect

Cuvinte se termină cu literele: ta cta ecta recta orecta