coregență dex - definiţie, sinonime, conjugare

coregență

coregent coregenţă
COREGÉNT, coregenti, s.m. Persoană care are parte egală la domnie cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. – Din fr. corégent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COREGÉN//T ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Fiecare dintre două sau mai multe persoane care guvernează provizoriu o monarhie, luate în raport una faţă de alta. /<fr. corégent
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

COREGÉNT s.n. Persoană care are parte legală la domnie împreună cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. [Cf. fr. corégent].
(Dicţionar de neologisme)

COREGÉNŢĂ s.f. Funcţia, demnitatea de coregent. [Cf. fr. corégence].
(Dicţionar de neologisme)

COREGÉNT s. m. persoană care are parte legală la domnie împreună cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. (< fr. corégent)
(Marele dicţionar de neologisme)

COREGÉNŢĂ s. f. funcţie, demnitate de coregent; perioada cât durează. (< fr. corégence)
(Marele dicţionar de neologisme)

coregént s. m., pl. coregénţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

coregénţă s. f. → regenţă
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: co cor core coreg corege

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta genta egenta