coreometru

COREOMÉTRU, coreometre, s.n. Aparat care serveşte la măsurarea deschiderii pupilei. [Pr.: -re-o-] – Din fr. coréomètre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COREOMÉTRU s.n. Aparat care serveşte la măsurarea deschiderii pupilei. [Pron. -re-o-. / < fr. coréomètre, cf. gr. kore – pupilă, metron – măsură].
(Dicţionar de neologisme)

COREOMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea deschiderii pupilei. (< engl. coreometer)
(Marele dicţionar de neologisme)

coreométru s. n. (sil. -re-o-, -tru), art. coreométrul; pl. coreométre
(Dicţionar ortografic al limbii române)