corespondent dex - definiţie, sinonime, conjugare

corespondent

[Sinonime]
CORESPONDÉNT, -Ă, corespondenţi, -te, s.m. şi f., adj. I. S.m şi f. 1. Persoană care colaborează la un ziar sau la o publicaţie periodică, trimiţând spre publicare informaţii din locul unde se află. 2. Persoană care, în lipsa părinţilor unui elev, are răspunderea acestuia faţă de autorităţile şcolare. 3. (Rar) Persoană cu care cineva este în corespondenţă. II. Adj. (În sintagmele) Membru corespondent = membru al unei academii sau al altei instituţii ştiinţifice având aceleaşi obligaţii şi drepturi ca şi un membru activ, cu excepţia dreptului de a vota pe viitorii membrii, care este numai consultativ. Unghiuri corespondente = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri, egale între ele, formate de aceeaşi parte a unei secante care taie două drepte paralele. – Din fr. correspondant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CORESPONDÉN//T1 ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. 1) Colaborator la o publicaţie periodică sau la un centru de informaţii care furnizează ştiri din localitatea în care se află. 2) Persoană care întreţine relaţii epistolare cu cineva. /<fr. correspondant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CORESPONDÉN//T2 ~tă (~ţi, ~te): Membru ~ membru al unei academii sau instituţii ştiinţifice cu drept de vot consultativ. 2): Unghiuri ~te unghiuri formate de două drepte paralele tăiate de o secantă şi situate de aceeaşi parte a secantei, unul fiind intern, iar altul extern. /<fr. correspondant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CORESPONDÉNT, -Ă s.m. şi f. 1. Colaborator extern la un ziar, care trimite corespondenţă cu caracter informativ din locul în care se află. 2. Persoană care, în lipsa părinţilor unui elev, are răspunderea acestuia în faţa şcolii. 3. (Rar) Cel care poartă corespondenţă cu cineva. // adj. Membru corespondent = membru al unei academii sau al altei instituţii ştiinţifice, care are aceleaşi obligaţii şi se bucură de aceleaşi drepturi ca un membru activ, cu excepţia dreptului de vot. [Cf. fr. correspondant, it. corrispondente].
(Dicţionar de neologisme)

CORESPONDÉNT, -Ă adj. Care corespunde, corespunzător. ♢ (Geom.) Unghiuri corespondente = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri nealăturate, formate de aceeaşi parte a unei secante care taie două drepte, unul dintre unghiuri fiind în interiorul dreptelor şi altul în afara lor. [Cf. fr. correspondant].
(Dicţionar de neologisme)

CORESPONDÉNT, -Ă I. s. m. f. 1. colaborator extern al unui ziar care trimite corespondenţă cu caracter informativ din locul în care se află. 2. persoană care, în lipsa părinţilor unui elev, are răspunderea acestora faţă de şcoală. 3. cel care poartă corespondenţă cu cineva. II. adj. care corespunde, corespunzător. o membru ~ = membru al unei academii sau al altei instituţii ştiinţifice, care are aceleaşi obligaţii şi se bucură de aceleaşi drepturi ca un membru activ, cu excepţia dreptului la vot; unghiuri ĕ = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri nealăturate, formate de aceeaşi parte a unei secante care intersectează două drepte, un unghi fiind în interiorul dreptelor şi altul în afara lor. ♢ (s. n.) echivalent, în cadrul frazei, al unei părţi de propoziţie. (< fr. correspondant)
(Marele dicţionar de neologisme)

corespondént s. m., adj. m., pl. corespondénţi; f. sg. corespondéntă, pl. corespondénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CORESPONDÉNT adj. s. 1. adj. v. asemănător. 2. s. v. omolog.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: co cor core cores coresp

Cuvinte se termină cu literele: nt ent dent ndent ondent