CORESPUNDÁ vb. I. v. coresponda.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CORESPÚNDE, corespund, vb. III. Intranz. 1. A fi conform cu ceva, a se potrivi, a răspunde la aşteptări, la dorinţe sau la speranţe. 2. A fi în legătură, a comunica cu ceva; a fi situat pe acelaşi plan cu ceva, a se afla în dreptul altui obiect. [Part. corespuns] – Din fr. correspondre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A CORESPÚNDE corespúnd intranz. 1) A fi potrivit; a coincide prin calităţi. 2) A fi în raport de simetrie; a fi pe acelaşi plan. /<fr. correspondre, lat. correspondere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
corespúnde (corespúnd, corespúns), vb. – 1. A fi conform cu ceva, a se potrivi. – 2. A fi în legătură, a comunica cu ceva. Din fr. correspondre sau it. corrispondere, asimilat la conjug. lui răspunde. Este dublet al lui coresponda, vb. (Trans., din germ. korrespondieren) şi corespondarisi, vb. (sec. XVIII), cu terminaţia din ngr. – Der. corespunzător, adj. (care corespunde; conform); corespondent, adj.; corespondenţă, s.f., din fr.
(Dicţionarul etimologic român)
CORESPUNDÁ vb. I. v. coresponda.
(Dicţionar de neologisme)
CORESPÚNDE vb. III. intr. 1. A fi conform (cu ceva), a răspunde la aşteptări. 2. A fi în legătură sau în comunicare cu ceva. [P.i. corespúnd, perf.s. -nsei, part. -ns. / cf. fr. correspondre, it. corrispondere].
(Dicţionar de neologisme)
CORESPÚNDE vb. intr. 1. a fi conform (cu ceva), a răspunde la aşteptări. 2. a fi în legătură, a comunica cu ceva; a fi situat în acelaşi plan cu ceva. (< fr. correspondre)
(Marele dicţionar de neologisme)
corespúnde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. corespúnd; conj. prez. 3 sg. şi pl. corespúndă; ger. corespunzând
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CORESPÚNDE vb. 1. v. concorda. 2. v. potrivi. 3. a se potrivi, a răspunde. (O măsură ce ~ intereselor largi.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CORESPÚNDE, corespund, vb. III. Intranz. 1. A fi conform cu ceva, a se potrivi, a răspunde la aşteptări, la dorinţe sau la speranţe. 2. A fi în legătură, a comunica cu ceva; a fi situat pe acelaşi plan cu ceva, a se afla în dreptul altui obiect. [Part. corespuns] – Din fr. correspondre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
corespúnde (corespúnd, corespúns), vb. – 1. A fi conform cu ceva, a se potrivi. – 2. A fi în legătură, a comunica cu ceva. Din fr. correspondre sau it. corrispondere, asimilat la conjug. lui răspunde. Este dublet al lui coresponda, vb. (Trans., din germ. korrespondieren) şi corespondarisi, vb. (sec. XVIII), cu terminaţia din ngr. – Der. corespunzător, adj. (care corespunde; conform); corespondent, adj.; corespondenţă, s.f., din fr.
(Dicţionarul etimologic român)
CORESPUNDÁ vb. I. v. coresponda.
(Dicţionar de neologisme)
CORESPÚNDE vb. III. intr. 1. A fi conform (cu ceva), a răspunde la aşteptări. 2. A fi în legătură sau în comunicare cu ceva. [P.i. corespúnd, perf.s. -nsei, part. -ns. / cf. fr. correspondre, it. corrispondere].
(Dicţionar de neologisme)
CORESPÚNDE vb. intr. 1. a fi conform (cu ceva), a răspunde la aşteptări. 2. a fi în legătură, a comunica cu ceva; a fi situat în acelaşi plan cu ceva. (< fr. correspondre)
(Marele dicţionar de neologisme)
corespúnde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. corespúnd; conj. prez. 3 sg. şi pl. corespúndă; ger. corespunzând
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CORESPÚNDE vb. 1. v. concorda. 2. v. potrivi. 3. a se potrivi, a răspunde. (O măsură ce ~ intereselor largi.)
(Dicţionar de sinonime)