cornițe dex - definiţie, sinonime, conjugare

cornițe

corniţă corniţe
CORNÍŢĂ1, corniţe, s.f. Varietate de struguri cu boabe negre-roşietice, asemănătoare cu coarna (2). – Coarnă + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CORNIŢĂ2, corniţe, s.f. 1. Dispozitiv asemănător cu un scaun, având tăblia în forma de U, pe care se aşează o roată de lemn când i se pun obezile. 2. (La pl.) Coarne mici (încă nedezvoltate) pe care le au unele animale. – Corn1 + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CORNÍŢĂ f. Soi de viţă de vie cu bobiţe mici şi lunguieţe, de culoare neagră-roşiatică. /coarnă + suf. ~iţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

corníţă (bot., tehn.) s. f., g.-d. art. corníţei; pl. corníţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

corníţe (coarne mici) s. n. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: co cor corn corni cornit

Cuvinte se termină cu literele: te ite nite rnite ornite