cornută dex - definiţie, sinonime, conjugare
CORNÚT, -Ă, cornuţi, -te, adj. 1. (Şi substantivat, f.) (Animal) Care are coarne. 2. Cu coarne mari, bine dezvoltate. 3. Compus: (Bot.) secară-cornută = cornul-secarei, v. corn1 (I 9). – Lat. cornutus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CORNÚ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival Care are coarne. /<lat. cornutus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CORNÚT, -Ă adj., s.f. (Animal, vită) cu coarne. [< lat. cornutus, cf. fr. cornu].
(Dicţionar de neologisme)

CORNÚT, -Ă adj., s. f. (animal, vită) cu coarne. (< lat. cornutus)
(Marele dicţionar de neologisme)

CORNÚTĂ s.f. v. cornut [în DN].
(Alte dicţionare)

cornút adj. m., pl. cornúţi; f. sg. cornútă, pl. cornúte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

secáră-cornútă s. f., art. secára-cornútă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mac-cornút (bot.) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CORNÚTĂ s. v. ciumăfaie, laur, retortă.
(Dicţionar de sinonime)

CORNÚŢĂ s. v. holeră.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: co cor corn cornu cornut

Cuvinte se termină cu literele: ta uta nuta rnuta ornuta