coroană dex - definiţie, sinonime, conjugare

coroană

[Sinonime]
COROÁNĂ, coroane, s.f. 1. Podoabă în formă de cerc făcută din flori şi frunze, cu care se încununează capul; cunună. ♦ Fig. Încununare. ♦ Cunună de flori sau de frunze (naturale sau artificiale) care se depune ca omagiu la mormântul cuiva. 2. Podoabă de metal (preţios), ornată cu pietre scumpe şi purtată de monarhi la ocazii solemne ca semn al puterii lor; p.anal. tiară papală. ♦ Semn distinctiv imprimat, desenat sau brodat în formă de coroană (1) pe stemele şi pe blazoanele familiilor imperiale, regale sau senioriale. 3. Fig. Putere monarhică, suveranitate; p.ext. persoană care deţine această putere. 4. Unitate monetară în anumite ţări. 5. Totalitatea crengilor unui arbore, ale unui arbust etc. 6. Partea superioară, vizibilă, a dintelui omului, care iese din gingie şi este acoperită cu smalţ. ♦ Îmbrăcăminte de metal, de porţelan, de acrilat etc. cu care se acoperă un dinte sau o măsea cariată. 7. Partea de deasupra copitei la piciorul calului. 8. Suprafaţă cuprinsă între două cercuri concentrice. 9. (În sintagmele) Coroană solară = regiune luminoasă în jurul soarelui, formată din stratul exterior şi cel mai rarefiat al atmosferei solare, vizibilă cu ochiul liber în timpul unei eclipse totale de soare. Coroana boreală = Numele unei constelaţii (circulare) din emisfera boreală; Hora. 10. Nume dat mai multor piese sau părţi de piese mecanice, de lungime mică, având forma unui cilindru gol. 11. (Muz.) Semn pus deasupra unei note sau a unei pauze pentru a le prelungi valoarea; fermata. – Din lat. corona.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COROÁN//Ă ~e f. 1) Cerc împletit din flori sau frunze, care serveşte drept podoabă pentru cap. 2) Cunună de flori care se pune la mormântul cuiva. 3) Podoabă în formă de cerc, făcută din metal preţios, împodobită cu pietre scumpe şi purtată pe cap de monarhi, ca semn al demnităţii lor. 4) fig. Formă monarhică de guvernământ; monarhie. 5) Totalitate a ramurilor unui copac. 6) Partea vizibilă a dintelui la om. 7) Înveliş de metal sau din alt material, în care se îmbracă un dinte cariat după ce a fost tratat. 8) Marginea superioară a copitei la cal. 9) mat. Suprafaţa cuprinsă între două cercuri concentrice. 10) (în unele ţări) Unitate monetară. 11) : ~ solară partea exterioară incandescentă a Soarelui, care se vede ca o aureolă în timpul eclipselor totale. 12) : ~ boreală constelaţie din emisfera nordică. /<lat. corona
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

coroánă (coroáne), s.f. – Podoabă pentru cap în formă de cerc, cunună. – Var. (înv.) coronă. Lat. corona (sec. XVII). Este dublet al lui cunună. Este posibil să fi intrat în rom. indirect, cf. ngr. ϰορώνη, mag. korona, bg., pol., rus. korona. – Der. (în)corona, vb. (a pune coroana), sec. XVII; coronaţie, s.f. (înv., încoronare); coronament, s.n. (cornişă), din fr. couronnement; coronişte, s.f. (plantă, Coronilla varia).
(Dicţionarul etimologic român)

COROÁNĂ, coroáne, s.f. 4. Unitate monetară în Cehia, Danemarca, Estonia, Islanda, Norvegia, Slovacia şi Suedia. (ceh, slovac. koruna < lat. corōna = coroană; sued. krona < v. sued. krōna < germ de jos medie krūne, krōne < lat. corōna = coroană; isl. króna, dan., norv. krone < v. norv. krūna < germ de jos medie krūne, krōne < lat. corōna = coroană; est. kroon < germ. Krone < germ. de sus medie krōn, krōne < v. germ. de sus korōna < lat. corōna = coroană (de la coroana imprimată pe monedă)) [şi AHDEL]
(Marele dicţionar de neologisme)

coroánă s. f., g.-d. art. coroánei; pl. coroáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
COROÁNĂ s. 1. diademă, (înv.) cerc, cunună. (Domnitor cu ~ pe cap.) 2. v. cunună. (O ~ de flori pe cap.) 3. (MUZ.) fermată. 4. (ASTRON.) co-roana-boreală = (pop.) hora (art.), casa-cu-ograda, roata-stelelor.
(Dicţionar de sinonime)

COROÁNĂ s. v. bibilică, coamă, creastă, culme, domnie, monarhie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: co cor coro coroa coroan

Cuvinte se termină cu literele: na ana oana roana oroana