corobeață

COROBEÁŢĂ, corobeţe, s.f. (Reg.) Măr pădureţ. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

corobeáţă s. f., g.-d. art. corobéţei; pl. corobéţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Sinonime:
COROBEÁŢĂ s. v. porumbă, porumbea, sco-roambă.
(Dicţionar de sinonime)

Cuvinte care încep cu literele: co cor coro corob corobe

Cuvinte se termină cu literele: ta ata eata beata obeata