corpului
[Sinonime]
CORP, corpuri, s.n., (I 3) şi corpi, s.m. I. 1. Totalitatea organelor unei fiinţe vii; organismul considerat ca un întreg anatomic şi funcţional; trup. ♢ Loc. adj. şi adv. Corp la corp = (despre modul de desfăşurare a luptelor) faţă în faţă, pieptiş, deschis, în luptă dreaptă; p. ext. înverşunat, aprig. ♢ Expr. A face corp cu cineva = a se uni, a se asocia cu cineva. ♦ Trup fără cap; trunchi. ♢ Loc. adj. De corp = care se referă la trup; care se poartă direct pe piele. ♦ Cadavru. ♦ Denumire a unor structuri anatomice. Corp galben. 2. Partea principală a unui obiect, a unei construcţii, a unei maşini etc. ♢ Corp de casă (sau de case) = clădire, casă mare (cu mai multe apartamente sau aripi). ♦ Conţinutul unei scrisori (fără formula de introducere şi de încheiere şi fără adresă); cuprinsul unei cărţi. 3. (Fiz.) Agregat de molecule, porţiune de materie cu masă diferită de zero. ♢ Corp străin = particulă care se găseşte într-un tot de altă natură. ♦ (Chim.) Substanţà definită (organică sau anorganică). ♢ Corp simplu = substantă ale cărei molecule sunt formate din atomi de acelaşi fel; element.Corp compus = substanţa chimică ale cărei molecule sunt formate din atomi ai mai multor elemente. ♦ Corp ceresc = astru. Corp geometric = corp mărginit de feţe (plane sau sferice) definite geometric. 4. (Jur.; în sintagma) Corp delict = obiect care a servit sau era destinat să servească la săvărşirea unei infracţiuni, obiect care poartă urmele unei infracţiuni sau asupra căruia s-a săvârşit infracţiunea, adus în justitie ca probă materială contra acuzatului. 5. (In sintagma) Corp de literă = lungimea paralelipipedului care formează piciorul literei, exprimată în puncte tipografice. II. 1. Totalitatea persoanelor care, prin funcţie sau prin profesiune, formează o unitate deosebită, legal constituită. ♢ Corp constituit = colectivitate de persoane organizată, de obicei pe baza unei legi. Corp legislativ (sau legiuitor) = totalitatea deputaţilor dintr-o adunare legislativă. 2. (Cu determinări introduse de prepozitia „de”) Mare unitate militară, cuprinzând mai multe divizii, de obicei de aceeaşi categorie. Corp de aviaţie. ♢ Corp de gardă = clădire sau încapere pe care o ocupă o gardă militară în timpul serviciului de pază. (În vechea organizare a armatei) Corp de trupă = unitate militară independentă. 3. (În sintagma) Corp de legi = culegere de legi; corpus. – Din fr. corps, lat. corpus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CORP1 ~uri n. 1) Organism considerat ca un tot anatomic şi funcţional; trup. ♢ ~ neînsufleţit cadavru. Luptă ~ la ~ luptă în care adversarii se află faţă în faţă. A face ~ comun cu cineva (sau cu ceva) a se asocia, a se solidariza cu cineva. 2) Parte a organismului omenesc fără cap şi membre; trunchi; trup. 3) Partea principală a unui obiect, a unei construcţii sau maşini. ~ul navei. ♢ ~ de case ansamblu de clădiri, reunite prin ceva comun. 4) : ~ ceresc element al universului; astru. 5): ~ geometric corp, mărginit de feţe definite geometric. 6) : ~ delict dovadă materială a încălcării legii. 7) Unitate cu care se măsoară, în tipografie, mărimea literelor. ~ de literă. 8) Grup de persoane care formează o unitate profesională. ~ didactic. ~ diplomatic. 9) Mare unitate militară formată din mai multe divizii. ~ de infanterie. 10) Totalitate a volumelor unei colecţii de materiale referitoare la un anumit domeniu; corpus. ~ de legi. /<fr. corps, lat. corpus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CORP2 ~i m. : ~i străini element de altă origine decât substanţa în care este încorporat. /<fr. corps, lat. corpus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
corp (-puri), s.n. – Trup. – Var. pl. corpi. Megl. corp. Lat. corpus (sec. XVIII), mai întîi prin intermediul germ., rus. Korpus, mai tîrziu prin fr. corps. În megl. pare a fi cuvînt genuin (Puşcariu 403; DAR). – Der. (din fr.) corporal, adj.; corpulent, adj.; corporaţie, s.f.; corporativ, adj.; corporatism, s.n.; corpuscul, s.n.; incorpora, vb.
(Dicţionarul etimologic român)
CORP s.n. I. 1. Porţiune de materie bine determinată. ♦ (Chim.) Substanţă organică sau anorganică. 2. Obiect, lucru. ♢ Corp delict = obiect care a servit la săvârşirea unei infracţiuni. 3. (Poligr.) Unitate cu care se măsoară mărimea literelor tipografice. II. 1 Totalitatea persoanelor care, prin funcţie sau profesiune, formează o unitate deosebită, legal constituită. ♢ Corp de balet = artiştii care dansează în grupuri într-un balet. 2. (Mil.) Mare unitate cuprinzând mai multe divizii. [Pl. -puri, (chim., s.m.) corpi. / < lat. corpus, cf. fr. corps, it. corpo].
(Dicţionar de neologisme)
CORP I. s. n. 1. organismul considerat ca un tot anatomic şi funcţional; trup. ♢ trup fără cap; trunchi. 2. parte principală din ceva. o ~ de legi = culegere de legi; corpus. 3. porţiune de materie bine determinată. ♢ (chim.) substanţă (organică sau anorganică). 4. obiect material, lucru. o ~ ceresc = corp natural sau artificial din spaţiul cosmic; ~ negru = corp capabil să absoarbă integral radiaţia termică incidentă, de orice lungime de undă. 5. ~ delict = obiect care a servit la săvârşirea unei infracţiuni. 6. (mat.) mulţime înzestrată cu două operaţii (adunare şi înmulţire), caracterizată prin proprietăţi de asociativitate, distributivitate, precum şi prin existenţa elementelor neutre şi inverse în raport cu cele două operaţii. 7. ~ fonetic = totalitatea sunetelor care alcătuiesc un cuvânt sau o formă gramaticală. 8. unitate cu care se măsoară mărimea literelor tipografice. 9. totalitatea persoanelor care, prin funcţie sau profesiune, formează o unitate deosebită, legal constituită. o ~ de balet = a) ansamblul balerinilor dintr-un teatru de operă, operetă sau estradă; b) grup de dansatori având într-un spectacol rol similar corului de operă; ~ diplomatic = totalitatea reprezentanţilor diplomatici străini acreditaţi pe lângă un stat. ♢ ~ electoral = totalitatea persoanelor care se bucură de drept de vot la data efectuării unor alegeri. 10. mare unitate militară în alcătuirea căreia intră mai multe divizii, brigăzi şi regimente de toate armele. o ~ de gardă = clădire sau încăpere din incinta unui obiectiv de pază ocupată de o gardă militară. II. s. m. (med.) denumire dată unor structuri anatomice. (< fr. corps, lat. corpus)
(Marele dicţionar de neologisme)
corp (trup, obiect, ansamblu, unitate) s. n., pl. córpuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
corp (fiz., chim.) s. n./s. m., pl. córpuri/corpi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CORP s. 1. (ANAT.) trup. (Sufletul şi ~ul.) 2. (ANAT.) trunchi, trup. (Omul este alcătuit din cap, gât, ~ şi membre.) 3. v. cadavru. 4. v. cuprins. 5. corp compus v. combinaţie; corp simplu v. element. 6. substanţă. (I-a intrat în ochi un ~ străin.) 7. corp vitros v. umoare vitroasă. 8. corp ceresc v. astru. 9. (MIL.) (înv.) trup. (~ de oaste.) 10. v. corpus.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CORP1 ~uri n. 1) Organism considerat ca un tot anatomic şi funcţional; trup. ♢ ~ neînsufleţit cadavru. Luptă ~ la ~ luptă în care adversarii se află faţă în faţă. A face ~ comun cu cineva (sau cu ceva) a se asocia, a se solidariza cu cineva. 2) Parte a organismului omenesc fără cap şi membre; trunchi; trup. 3) Partea principală a unui obiect, a unei construcţii sau maşini. ~ul navei. ♢ ~ de case ansamblu de clădiri, reunite prin ceva comun. 4) : ~ ceresc element al universului; astru. 5): ~ geometric corp, mărginit de feţe definite geometric. 6) : ~ delict dovadă materială a încălcării legii. 7) Unitate cu care se măsoară, în tipografie, mărimea literelor. ~ de literă. 8) Grup de persoane care formează o unitate profesională. ~ didactic. ~ diplomatic. 9) Mare unitate militară formată din mai multe divizii. ~ de infanterie. 10) Totalitate a volumelor unei colecţii de materiale referitoare la un anumit domeniu; corpus. ~ de legi. /<fr. corps, lat. corpus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
corp (-puri), s.n. – Trup. – Var. pl. corpi. Megl. corp. Lat. corpus (sec. XVIII), mai întîi prin intermediul germ., rus. Korpus, mai tîrziu prin fr. corps. În megl. pare a fi cuvînt genuin (Puşcariu 403; DAR). – Der. (din fr.) corporal, adj.; corpulent, adj.; corporaţie, s.f.; corporativ, adj.; corporatism, s.n.; corpuscul, s.n.; incorpora, vb.
(Dicţionarul etimologic român)
CORP s.n. I. 1. Porţiune de materie bine determinată. ♦ (Chim.) Substanţă organică sau anorganică. 2. Obiect, lucru. ♢ Corp delict = obiect care a servit la săvârşirea unei infracţiuni. 3. (Poligr.) Unitate cu care se măsoară mărimea literelor tipografice. II. 1 Totalitatea persoanelor care, prin funcţie sau profesiune, formează o unitate deosebită, legal constituită. ♢ Corp de balet = artiştii care dansează în grupuri într-un balet. 2. (Mil.) Mare unitate cuprinzând mai multe divizii. [Pl. -puri, (chim., s.m.) corpi. / < lat. corpus, cf. fr. corps, it. corpo].
(Dicţionar de neologisme)
CORP I. s. n. 1. organismul considerat ca un tot anatomic şi funcţional; trup. ♢ trup fără cap; trunchi. 2. parte principală din ceva. o ~ de legi = culegere de legi; corpus. 3. porţiune de materie bine determinată. ♢ (chim.) substanţă (organică sau anorganică). 4. obiect material, lucru. o ~ ceresc = corp natural sau artificial din spaţiul cosmic; ~ negru = corp capabil să absoarbă integral radiaţia termică incidentă, de orice lungime de undă. 5. ~ delict = obiect care a servit la săvârşirea unei infracţiuni. 6. (mat.) mulţime înzestrată cu două operaţii (adunare şi înmulţire), caracterizată prin proprietăţi de asociativitate, distributivitate, precum şi prin existenţa elementelor neutre şi inverse în raport cu cele două operaţii. 7. ~ fonetic = totalitatea sunetelor care alcătuiesc un cuvânt sau o formă gramaticală. 8. unitate cu care se măsoară mărimea literelor tipografice. 9. totalitatea persoanelor care, prin funcţie sau profesiune, formează o unitate deosebită, legal constituită. o ~ de balet = a) ansamblul balerinilor dintr-un teatru de operă, operetă sau estradă; b) grup de dansatori având într-un spectacol rol similar corului de operă; ~ diplomatic = totalitatea reprezentanţilor diplomatici străini acreditaţi pe lângă un stat. ♢ ~ electoral = totalitatea persoanelor care se bucură de drept de vot la data efectuării unor alegeri. 10. mare unitate militară în alcătuirea căreia intră mai multe divizii, brigăzi şi regimente de toate armele. o ~ de gardă = clădire sau încăpere din incinta unui obiectiv de pază ocupată de o gardă militară. II. s. m. (med.) denumire dată unor structuri anatomice. (< fr. corps, lat. corpus)
(Marele dicţionar de neologisme)
corp (trup, obiect, ansamblu, unitate) s. n., pl. córpuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
corp (fiz., chim.) s. n./s. m., pl. córpuri/corpi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CORP s. 1. (ANAT.) trup. (Sufletul şi ~ul.) 2. (ANAT.) trunchi, trup. (Omul este alcătuit din cap, gât, ~ şi membre.) 3. v. cadavru. 4. v. cuprins. 5. corp compus v. combinaţie; corp simplu v. element. 6. substanţă. (I-a intrat în ochi un ~ străin.) 7. corp vitros v. umoare vitroasă. 8. corp ceresc v. astru. 9. (MIL.) (înv.) trup. (~ de oaste.) 10. v. corpus.
(Dicţionar de sinonime)