COSMÉTIC, -Ă, cosmetici, -ce, adj., subst. I. 1. Adj. Care serveşte la îngrijirea feţei sau a părului. 2. S.n. cremă sau loţiune care serveşte la îngrijirea feţei sau a părului. II. 1. S.f. Arta de a îngriji în mod igienic tenul, întrebuinţând metode şi preparate adecvate; profesiunea cosmeticianului. ♦ Ramură a industriei chimico-farmaceutice care se ocupă cu fabricarea cosmeticelor (I 2). 2. Adj. Care ţine de cosmetică (II 1), privitor la cosmetică. Laborator cosmetic. – Din fr. cosmétique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
COSMÉTI//C ~că (~ci, ~ce) şi substantival Care ţine de cosmetică; propriu cosmeticii. /<fr. cosmétique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
COSMÉTICĂ f. 1) Artă şi practică de îngrijire igienică a feţei şi a părului cu ajutorul unor metode şi preparate speciale. 2) Ocu-paţie a cosmeticianului. 3) Ramură a industriei care se ocupă cu fabricarea produselor cosmetice. [G.-D. cosmeticii] /<fr. cosmétique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
COSMÉTIC, -Ă adj., s.n. (Alifie, loţiune) care serveşte pentru îngrijirea pielii sau a părului. ♦ Privitor la cosmetică. [< fr. cosmétique, cf. gr. kosmetikos].
(Dicţionar de neologisme)
COSMÉTICĂ s.f. Arta îngrijirii igienice a tenului prin metode şi preparate speciale. ♦ Ramură industrială care se ocupă cu fabricarea cosmeticelor. [Gen. -cii. / < fr. cosmétique, cf. gr. kosmetike – artă decorativă].
(Dicţionar de neologisme)
COSMÉTIC, -Ă I. adj., s. n. (alifie, loţiune) pentru îngrijirea pielii sau a părului. ♢ (produs) pentru lustruirea autoturismelor. II. adj. 1. referitor la cosmetică. 2. (fig.; despre îmbunătăţiri, operaţiuni) de suprafaţă, care nu vizează fondul. III. s. f. 1. arta îngrijirii tenului prin metode şi preparate speciale. 2. ramură industrială care se ocupă cu fabricarea cosmeticelor (I). (< fr. cosmétique, gr. kosmetikos, /III/ kosmetike)
(Marele dicţionar de neologisme)
cosmétic adj. m.,pl. cosmétici; f. sg. cosmétică, pl. cosmétice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
cosmétic s. n., pl. cosmétice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
cosmétică s. f., g.-d. art. cosméticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
COSMÉTI//C ~că (~ci, ~ce) şi substantival Care ţine de cosmetică; propriu cosmeticii. /<fr. cosmétique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
COSMÉTIC, -Ă adj., s.n. (Alifie, loţiune) care serveşte pentru îngrijirea pielii sau a părului. ♦ Privitor la cosmetică. [< fr. cosmétique, cf. gr. kosmetikos].
(Dicţionar de neologisme)
COSMÉTICĂ s.f. Arta îngrijirii igienice a tenului prin metode şi preparate speciale. ♦ Ramură industrială care se ocupă cu fabricarea cosmeticelor. [Gen. -cii. / < fr. cosmétique, cf. gr. kosmetike – artă decorativă].
(Dicţionar de neologisme)
COSMÉTIC, -Ă I. adj., s. n. (alifie, loţiune) pentru îngrijirea pielii sau a părului. ♢ (produs) pentru lustruirea autoturismelor. II. adj. 1. referitor la cosmetică. 2. (fig.; despre îmbunătăţiri, operaţiuni) de suprafaţă, care nu vizează fondul. III. s. f. 1. arta îngrijirii tenului prin metode şi preparate speciale. 2. ramură industrială care se ocupă cu fabricarea cosmeticelor (I). (< fr. cosmétique, gr. kosmetikos, /III/ kosmetike)
(Marele dicţionar de neologisme)
cosmétic adj. m.,pl. cosmétici; f. sg. cosmétică, pl. cosmétice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
cosmétic s. n., pl. cosmétice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
cosmétică s. f., g.-d. art. cosméticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)