COSMONAÚT, -Ă, cosmonauţi, -te, s.m. şi f. Astronaut. – Din fr. cosmonaute. Cf. rus. k o s m o n a v t.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
COSMONAÚ//T ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Persoană, cu pregătire specială, care pilotează o navă cosmică sau care face parte din echipajul acesteia; astronaut. Pilot-~. Medic-~. /<fr. cosmonaute, engl. cosmonaut
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
COSMONAÚT, -Ă s.m. şi f. Astronaut. [Pron. -na-ut. / < fr. cosmonaute, cf. rus. kosmonaut, engl. cosmonaut].
(Dicţionar de neologisme)
COSMONAÚT, -Ă s. m. f. astronaut. (< fr. cosmonaute)
(Marele dicţionar de neologisme)
cosmonaút s. m., pl. cosmonaúţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
cosmonaútă s. f., pl. cosmonaúte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
COSMONAÚT s. astronaut. (Primul ~ din lume a fost Iuri Gagarin.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
COSMONAÚ//T ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Persoană, cu pregătire specială, care pilotează o navă cosmică sau care face parte din echipajul acesteia; astronaut. Pilot-~. Medic-~. /<fr. cosmonaute, engl. cosmonaut
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
COSMONAÚT, -Ă s. m. f. astronaut. (< fr. cosmonaute)
(Marele dicţionar de neologisme)
cosmonaút s. m., pl. cosmonaúţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
cosmonaútă s. f., pl. cosmonaúte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
COSMONAÚT s. astronaut. (Primul ~ din lume a fost Iuri Gagarin.)
(Dicţionar de sinonime)