cota dex - definiţie, sinonime, conjugare
CÓTĂ, cote, s.f. 1. Parte cu care cineva contribuie la formarea unui fond, la o cheltuială comună etc.; parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărţeli etc. ♢ (Ec.) Cota bursei = a) nivelul cursului la bursă; b) lista valorilor cotate la bursă. ♦ Parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinaţie sau care este supusă unui anumit regim; p. ext. raport sau număr abstract care reprezintă această parte. 2. (ieşit din uz) Contribuţie obligatorie pe care statul o impunea producătorilor şi care consta în predarea unor cantităţi de produse dinainte stabilite la termenele şi preţurile fixate de stat. ♢ Cotă de întreţinere = sumă de bani cu care fiecare dintre colocatari contribuie la cheltuielile comune de întreţinere a imobilului respectiv. 3. (Concr.) Loc pe un teren, corespunzător unei altitudini marcate pe o hartă; nivel la care se află un loc, o construcţie etc. ♢ Cota apelor = nivelul unei ape curgătoare. 4. Fiecare dintre valorile numerice ale dimensiunilor unui obiect reprezentat prin desen. 5. Ansamblu de semne, simboluri, cifre, litere care indică locul unor cărţi, al unor documente etc. într-o bibliotecă, într-un inventar etc. – Din fr. cote.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COTÁ, cotez, vb. I. Tranz. 1. A însemna, a marca, a numerota potrivit unei anumite ordini. 2. A stabili cursul acţiunilor, titlurilor de creanţă etc. (la bursă). ♦ A introduce efecte la bursă. ♦ Intranz. (Despre titluri, acţiuni, hârtii) A avea o anumită valoare, un anumit curs la bursă. 3. Fig. A aprecia, a preţui, a evalua, a considera. 4. A înscrie, pe un desen tehnic, prin linii şi cifre, dimensiunile obiectului reprezentat. – Din fr. coter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÓT//Ă ~e f. 1) Contribuţie bănească la o acţiune comună; cotizaţie. 2) Cifră care indică o dimensiune pe un desen sau o diferenţă de nivel dintre două puncte. 3) mat. A treia coordonată carteziană. 4) topogr. Altitudine indicată pe o hartă. ~ absolută. ~ relativă.~a apelor nivelul unei ape curgătoare. 5) Indice în litere sau în cifre care arată locul ocupat de o carte, revistă, document etc. într-o bibliotecă. [G.-D. cotei] /<fr. cote
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A COT//Á ~éz 1. tranz. 1) A însemna cu cote; a numerota conform unei anumite ordini. 2) (cursul la bursă al acţiunilor, titlurilor de creanţă etc.) A stabili pornind de la valoarea reală şi de la valoarea de piaţă. 3) fig. (persoane) A trata cu consideraţie; a aprecia; a considera; a respecta; a stima; a preţui. 4) (dimensiuni ale unor obiecte) A marca pe un desen tehnic. 2. intranz. (despre hârtii de valoare, acţiuni etc.) A avea o anumită valoare la bursă. /<fr. coter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cótă (cóte), s.f. – Indice, parte. Fr. quote. – Der. cota, vb.; cotiza, vb., din fr. cotiser; cotizaţi(un)e, s.f. (contribuţie voluntară, participaţie).
(Dicţionarul etimologic român)

CÓTĂ1 s.f. 1. Parte cu care contribuie cineva la o cheltuială comună; parte cuvenită în urma unei împărţeli. ♦ Parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinaţie; cotă-parte, participaţie. ♢ Cota bursei = lista valorilor cotate la bursă. 2. Altitudine a unui punct faţă de nivelul mării. ♢ Cota apelor = nivelul unei ape curgătoare. 3. Distanţa dintre un punct şi un plan de referinţă. ♦ Dimensiune indicată pe un desen. 4. Semne în cifre şi în litere care arată locul unor cărţi, al unor documente etc. într-o bibliotecă, într-o arhivă etc. [< fr. cote, cf. lat.med. quota – în ce cantitate].
(Dicţionar de neologisme)

CÓTĂ2 s.f. (Liv.) 1. Fustă ţărănească. 2. Haină largă purtată de preoţii catolici. [< fr. cotte].
(Dicţionar de neologisme)

COTÁ vb. I. tr. 1. A numerota potrivit unei anumite ordini. ♦ A stabili, a marca valoarea unei mărfi, a unor efecte de schimb etc. ♦ A introduce un efect la bursă. 2. (Fig.) A aprecia, a preţui, a evalua. [< fr. coter, it. quotare].
(Dicţionar de neologisme)

CÓTĂ1 s. f. 1. parte cu care contribuie cineva la o cheltuială comună sau care îi revine în urma unei împărţeli. ♢ parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinaţie; cotă-parte, participaţie. ♢ contribuţie obligatorie, în produse agricole, impusă producătorilor de către stat la termene şi preţuri fixate de el. 2. document de referinţă care constată cursul valorilor înscrise la bursă2, rezultate din cotaţiile unei zile. ♢ cota bursei = nivelul cursului valutar la bursă. 3. altitudine a unui punct faţă de nivelul mării; nivelul unei ape curgătoare. ♢ nivelul la care navighează un submarin. 4. (mat.) a treia coordonată carteziană a unui punct din spaţiu. ♢ fiecare dintre dimensiunile unei piese, ale unei construcţii indicate pe un desen. 5. semn în cifre şi litere care arată locul unor cărţi, documente etc. într-o bibliotecă, într-o arhivă, a unei piese filatelice în cataloage sau reviste de specialitate. (< fr. cote, lat. quota)
(Marele dicţionar de neologisme)

CÓTĂ2 s. f. haină largă purtată de preoţii catolici. (< fr. cotte)
(Marele dicţionar de neologisme)

COTÁ vb. tr. 1. a numerota potrivit unei anumite ordini. 2. a stabili cursul valutelor străine, al hârtiilor de valoare şi al preţului mărfurilor la bursă. ♢ a introduce efecte la bursă. 3. (fig.) a aprecia, a preţui, a evalua. 4. a înscrie pe un desen tehnic, prin linii de cotă şi cifre, dimensiunile obiectului reprezentat. (< fr. coter)
(Marele dicţionar de neologisme)

cotă, cote s.f. (deţ.) informaţie furnizată gardienilor în legătură cu un deţinut. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

cótă s. f., pl. cóte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cótă-párte s. f., art. cóta-párte, g.-d. art. cótei-părţi; pl. cóte-părţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cotá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. coteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cóţă, cóţe, s.f. (reg.) privată, budă, closet, umblătoare.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
CÓTĂ s. 1. v. altitudine. 2. (MET.) nivel, (înv.) măsură. (~ele apelor Dunării.) 3. v. fixing. 4. cotă-parte = cotitate, (reg.) tain, (înv.) refenea. (Ce ~ îi revine?)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: co cot

Cuvinte se termină cu literele: ta ota