cotire dex - definiţie, sinonime, conjugare
COTÍ, cotesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre râuri, drumuri etc.) A schimba direcţia, a face un cot (I 2); (despre fiinţe sau vehicule) a face o cotitură, a părăsi drumul drept; a cârmi. ♦ Tranz. (Neobişnuit) A îndrepta în altă direcţie. ♦ Tranz. A conduce pe cineva pe un drum întortocheat. 2. Tranz. (Rar) A atinge, a lovi cu cotul (I 1) pentru a-şi face loc. ♦ Refl. recipr. A-şi face semn (reciproc) cu cotul. – Din cot.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COTÍRE, cotiri, s.f. Acţiunea de a coti. – V. coti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A COT//Í ~ésc 1. intranz. 1) (despre ape curgătoare, drumuri etc.) A face un cot; a lua altă direcţie. 2) (despre fiinţe sau vehicule) A-şi schimba direcţia iniţială, luând-o într-o parte; a face o cotitură; a întoarce; a cârni. 2. tranz. 1) A îndrepta în altă direcţie. 2) (persoane) A conduce pe un drum cu multe cotituri. 3) rar A înghionti cu cotul pentru a-şi face loc. /Din cot
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE COT//Í mă ~ésc intranz. rar A-şi face semn (concomitent) cu cotul. /Din cot
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

coti, cotesc v.t. a fura. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

cotí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cotésc, imperf. 3 sg. coteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. coteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cotíre s. f., pl. cotíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cóti! (cúti!) interj. (reg.) cuvânt folosit pentru alungarea viţeilor.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
COTÍ vb. 1. a cârmi, a vira, (rar) a cârmui, (pop.) a cârni, (Mold.) a cotigi, (înv.) a şovăi. (A ~ un autovehicul.) 2. a o lua, a merge. (O ~ la stânga.)
(Dicţionar de sinonime)

COTÍRE s. cârmire, cârmit, cotit, viraj, virare, virat, (pop.) câmire, cârnit. (În timpul ~ii unui vehicul.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: co cot coti cotir

Cuvinte se termină cu literele: re ire tire otire