cotoi

COTÓI, cotoi, s.m. Masculul pisicii; motan, cotoc. – Probabil din *cot(< sl. kotŭ „pisică”) + suf. -oi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COTÓI ~ m. Mascul al pisicii; motan; pisoi; cotoşman. ♢ A avea ochi de ~ a avea privirea vicleană. A umbla ca un ~ a nu se ocupa cu nimic serios; a hoinări. [Sil. co-toi] /cot + suf. ~oi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cotói (motan) s. m., pl. cotói, art. cotóii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cotói (instrument, os, copan) s. n., pl. cotoáie
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cotói², cotoáie, s.n. (reg.) 1. picior de pasăre friptă; copan, coapsă, tâmp, artig, ciric. 2. (la om) partea piciorului până la genunchi. 3. ciolan.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

cotói³, cotoáie, s.n. (reg.) 1. parte a căruţei; cotóci, cotógi, mănuşi, stâlpuşori. 2. (la pl.) braţele ferestrăului.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

coţói, coţói, s.m. (reg.) om mic de statură; puţoi, ghijură.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
COTÓI s. v. motan.
(Dicţionar de sinonime)

COTÓI s. v. braţ, crac, margine, mănuşă, mână, mâner, pervaz, spetează.
(Dicţionar de sinonime)