coviț

COVÍŢ interj. (Reg.) Guiţ. – Onomatopee
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COVIŢÁ, pers. 3 covíţă, vb. I. Intranz. (Reg.) A guiţa. – Din. coviţ
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

covíţ interj. – Imită strigătul porcului, guiţ. Creaţie expresivă. – Der. coviţa (var. coviţi, coviţăi, coviţăli), vb. (a guiţa), cf. rut. kovicaty, bg. kvică. Cf. şi guiţ.
(Dicţionarul etimologic român)

covíţ interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

coviţá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. covíţă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
COVÍŢ interj. v. groh, guiţ.
(Dicţionar de sinonime)

COVIŢÁ vb. v. grohăi, guiţa.
(Dicţionar de sinonime)