covoarelor dex - definiţie, sinonime, conjugare

covoarelor

[Sinonime]
COVÓR, covoare, s.n. Ţesătură groasă de lână, de bumbac etc. (cu figuri şi desene de diferite culori), folosită pentru împodobirea încăperilor. – Din rus. kovior, ucr. kover.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COV//ÓR ~oáre n. 1) Ţesătură groasă, confecţionată din fibre naturale sau sintetice, cu desene multicolore, cu care se împodobesc încăperile sau care se aşterne pe podea. 2) Strat superficial de asfalt aplicat peste un pavaj; îmbrăcăminte rutieră. /<ucr. kovior, rus. kover
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

covór (covoáre), s.n. – Ţesătură groasă de lînă, pentru împodobirea încăperilor. Sl. kovrŭ (Miklosich, Lexicon, 295; Cihac, II, 78; Berneker 592); cf. bg. kovor, cr. kover, rut. koverčĭ, rus. kovër. – Der. covorat, adj. (tapisat); încovora, vb. (rar, a tapisa). Din rom. provine mag. kóbor (Edelspacher 16). De la o formă sl. nedeterminată (cf. rut. koverčĭ, bg. koverki, koverka) provine covergă, s.f. (cort, prelată; schelet de formă arcuită care ţine capota unei trăsuri; nuia îndoită; acoperămînt de crengi; acoperămînt în general; colibă, bordei). Coviltir (var. înv. covîltir), s.n. (acoperămînt; cort, prelată) aparţine aceleiaşi familii, chiar dacă der. sa nu este clară (după Şeineanu, DAR şi Scriban, din fr. couverture, a cărui der. nu este posibilă direct; cf. împotrivă Sanzewitsch 201); der. covîltiros, adj. (arcuit, coroiat); încolvîltirit, adj. (acoperit cu prelată).
(Dicţionarul etimologic român)

covór s. n., pl. covoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
COVÓR s. v. scoarţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: co cov covo covoa covoar

Cuvinte se termină cu literele: or lor elor relor arelor