crâșca dex - definiţie, sinonime, conjugare
CRÂŞCÁ, crâşc, vb. I. Intranz. 1. (Reg.) A scrâşni din dinţi de ciudă, de mânie etc. 2. (Despre zăpada îngheţată) A scârţâi, a trosni (sub picioare). – Formaţie onomatopeică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CRÂŞCÁ crâşc intranz. pop. 1) A con-tracta cu putere fălcile, producând cu dinţii un scârţâit specific; a scrâşni. 2) (despre zăpada îngheţată) A produce un zgomot ascuţit şi strident la apăsare (sub picioare); a scârţâi. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

crîşcá (crấşc, crâşcát), vb. – 1. A scrîşni din dinţi. – 2. A trosni, a scîrţîi. – 2. A trosni, a scîrţîi. – Var. (s)cîrşca, (în)crişca. Creaţie expresivă, ca crîcni, scrîşni, cf. bg. hrăskam, sb. hrskati (Philippide, II, 709).
(Dicţionarul etimologic român)

cráscă (crắşti), s.f. – Cadru pentru uscarea firelor la vopsitorii. Rut. kraska (DAR). – Der. craschiţă, s.f. (ramură în formă de furcă, ce serveşte drept proptea), cf. crachiţă.
(Dicţionarul etimologic român)

crâşcá vb., ind. prez. 3 sg. crâşcă; conj. prez.3 sg. şi pl. crâşte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cráscă s.f. (înv.) scândura sau prăjina lungă pe care boiangiii puneau firele vopsite la uscat.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
CRÂŞCÁ vb. v. scrâşni.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cr cra cras crasc

Cuvinte se termină cu literele: ca sca asca rasca