crâcnire dex - definiţie, sinonime, conjugare
CRÂCNÍ, crâcnésc, vb. IV. Intranz. (Mai ales în construcţii negative) A protesta prin vorbe, fără prea multă vehemenţă, a murmura cuvinte de protest, a se împotrivi cu vorba. [Var.: cârcní vb. IV] – Cârc + suf. -ni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CRÂCNÍRE, crâcniri, s.f. Acţiunea de a crâcni şi rezultatul ei; crâcneală. – V. crâcni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CRÂCN//Í ~ésc intranz. A-şi exprima nemulţumirea cu voce slabă şi nedesluşit; a protesta murmurând. /cârc + suf. ~ni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

crâcní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. crâcnésc, imperf. 3 sg. crâcneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. crâcneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

crâcníre s. f., g.-d. art. crâcnírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CRÂCNÍ vb. v. protesta.
(Dicţionar de sinonime)

CRÂCNÍRE s. v. protest.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cr cra crac cracn cracni

Cuvinte se termină cu literele: re ire nire cnire acnire