crâncen dex - definiţie, sinonime, conjugare

crâncen

[Sinonime]
CRẤNCEN, -Ă, crânceni, -e, adj. Cumplit, îngrozitor, înverşunat, aprig, crud, violent, nemilos; crâncenit. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CRÂNCEN1 adv. Cu violenţă. /<sl. kronţina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CRÂNCEN2 ~ă (~i, ~e) Care este caracterizat prin înverşunare, prin cruzime; plin de violenţă; violent; crunt. /<sl. kronţina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

crîncen (crấncenă), adj. – Crud, cumplit, atroce, sîngeros, nemilos. – Var. crinced. Sl. krąčina (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 81; Byhan 316; Löwe 45; Graur, Rom., LIII, 384), care apare numai cu sensul de „epilepsie”, dar care trebuia să însemne şi „turbare, furie”, cf. krąčinjati sę „a turba”, rus. kryčenji „violent” (Skok 67). – Der. (în)crîncena, vb. (a înspăimînta, a teroriza); crîncenie, s.f. (cruzime, ferocitate).
(Dicţionarul etimologic român)

crâncen adj. m., pl. crânceni; f. sg. crâncenă, pl. crâncene
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CRÂNCEN adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. înverşunat.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cr cra cran cranc crance

Cuvinte se termină cu literele: en cen ncen ancen rancen