crâsnic dex - definiţie, sinonime, conjugare

crâsnic

[Sinonime]
CRẤSNIC1, crâsnice, s.n. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă (în formă de sac) legată la colţuri de capetele curbate şi încrucişate a două nuiele şi fixată de o prăjină lungă; halău1. – Cf. bg. k r ă s t n i k.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CRẤSNIC2, crâsnici, s.m. (Reg.) Paracliser, ţârcovnic. – Cf. bg. k r ă s t n i k.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

crîsnic (-ci), s.m. – 1. Sacristan, diacon. – 2. Năvod pătrat. – 3. Plasă în general. Sl. kristŭ „cruce”, cu suf. -nic. Sensurile secundare se explică prin urzeala în formă de cruce pe care o are de obicei năvodul. Sensurile 2 şi 3 sînt n. – De la aceeaşi rădăcină sl provine crîştaş, s.n. (năvod), şi probabil crîştie, s.f. (mizerie, nevoie, necaz), cuvînt rar, pe care DAR îl pune în legătură cu crîşca. Cf. şi cristac, s.n. (năvod), din bg. krŭstak „cruce”.
(Dicţionarul etimologic român)

crâsnic (paracliser) s. m., pl. crâsnici
(Dicţionar ortografic al limbii române)

crâsnic (unealtă de pescuit) s. n., pl. crâsnice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

crâsnic1, crâsnici, s.m. (reg.) monstru; diavol.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
CRÂSNIC s. (PESCUIT) (pop.) cristac, (reg.) cercală, ciorpac, cristaş, difan, leşnic, leşteu, lingură, năpatcă, rociu, scărţaş, (Transilv.) comiheriu, (Mold. şi Transilv.) halău, (prin Olt.) posfat, (prin Munt.) prijineală.
(Dicţionar de sinonime)

CRÂSNIC s. v. paracliser, ţârcovnic.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cr cra cras crasn crasni

Cuvinte se termină cu literele: ic nic snic asnic rasnic