crăcănuță
CRĂCĂNÚŢĂ, crăcănuţe, s.f. Diminutiv al lui crăcană. – Crăcană + suf. -uţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
crăcănúţă s. f., g.-d. art. crăcănúţei; pl. crăcănúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
crăcănúţă s. f., g.-d. art. crăcănúţei; pl. crăcănúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)