craca dex - definiţie, sinonime, conjugare
CRÁCĂ, crăci, s.f. Ramură (mai groasă) a unui copac; creangă. ♢ Expr. A-şi tăia craca de sub picioare = a-şi pune în primejdie situaţia printr-o acţiune necugetată. – Din crac2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CRACÁ, crachéz, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanţă organică. – Din fr. craquer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CRÁC//Ă crăci f. Ramură de copac; creangă. ♢ A-şi tăia ~a de sub picioare a-şi crea singur o situaţie periculoasă printr-o acţiune nechibzuită. /Din crac
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CRACÁ vb. I. tr. A supune operaţiei de cracare. [< fr. craquer].
(Dicţionar de neologisme)

CRACÁ vb. tr. a supune operaţiei de cracare. (< fr. craquer)
(Marele dicţionar de neologisme)

ca pasărea pe cracă expr. (pop.) trecător, efemer. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

crácă s. f., g.-d. art. crăcii; pl. crăci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cracá vb., ind. prez. 1 sg. crachéz, 3 sg. şi pl. cracheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CRÁCĂ s. v. ramură.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cr cra crac

Cuvinte se termină cu literele: ca aca raca