cracare dex - definiţie, sinonime, conjugare
CRACÁ, crachéz, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanţă organică. – Din fr. craquer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CRACÁRE, cracări, s.f. Procedeu industrial de descompunere, la temperaturi şi presiuni înalte, a unui compus organic în molecule mai simple, folosit mai ales în industria petrolieră; cracaj. – V. craca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CRACÁ vb. I. tr. A supune operaţiei de cracare. [< fr. craquer].
(Dicţionar de neologisme)

CRACÁRE s.f. Procedeu prin care se obţin din hidrocarburile grele, rămase de la distilarea fracţionată a ţiţeiului, hidrocarburi uşoare, care au o valoare mai mare; cracaj. [< craca].
(Dicţionar de neologisme)

CRACÁ vb. tr. a supune operaţiei de cracare. (< fr. craquer)
(Marele dicţionar de neologisme)

CRACÁRE s. f. procedeu industrial prin care se obţin din hidrocarburile grele, rămase de la distilarea fracţionată a ţiţeiului, hidrocarburi uşoare, care au o valoare mai mare; cracaj. (< craca)
(Marele dicţionar de neologisme)

cracá vb., ind. prez. 1 sg. crachéz, 3 sg. şi pl. cracheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cracáre s. f., g.-d. art. cracării; pl. cracări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CRACÁRE s. (CHIM.) cracaj. (~ păcurii pentru obţinerea unor derivaţi.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cr cra crac craca cracar

Cuvinte se termină cu literele: re are care acare racare