crai dex - definiţie, sinonime, conjugare

crai

[Sinonime]
CRAI, crai, s.m. 1. (Astăzi poetic sau în basme) Împărat, rege, domnitor. ♢ (Cei trei) crai de la răsărit = magi. ♢ Compus: crai-nou = luna în prima ei fază, când are forma unei seceri subţiri; lună-nouă. 2. Bărbat uşuratic, care se ţine de chefuri, de aventuri amoroase etc.; craidon. ♢ Crai de curte veche = haimana, pungaş, derbedeu, desfrânat. – Din sl. kralĩ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CRAI ~ m. 1) înv. (în unele state feudale) Conducător absolut al ţării; rigă; rege; monarh; suveran; împărat. 2) fig. Bărbat uşuratic, care se ţine de chefuri şi de aventuri amoroase; craidon. 3) reg. (la jocul de cărţi) Figură care are imprimată pe ea chipul unui bărbat cu coroană; rege; popă. /<sl. krali
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

crái s.m. – (Numai în expresia crai nou) Lună nouă. Sl. krai „margine” (Scriban), cf. bg., rus. krai „extremă”, mag. karej „colţ de pîine.” Dicţionarele confundă de obicei acest cuvînt cu următorul. Cf. craină.
(Dicţionarul etimologic român)

crái (crái), s.m. – 1. Rege, domnitor. – 2. Mag. – 3. (La cărţile de joc) Rege. – 4. Căpetenie, conducător al diferitelor asociaţii. – 5. Vagabond, golan, haimana. – 6. Bărbat uşuratic, căruia îi plac aventurile amoroase, donjuan. Sl. kralĭ „rege” (Miklosich, Slaw. Elem., Miklosich, Lexicon, 308; Cihac, II, 80; Meyer 203; Berneker 573), din germ. Karl: este numele lui Carol cel Mare considerat drept suveran prin autonomazie. Cf. mag. király, alb. kralj, ngr. ϰράλις, tc. kiral (din mag.). – Der. crăişor, s.m. (dim. al lui crai; prinţ; haimana; pasăre, auşel; varietate de păstrăv, Salmo trutta; varietate de struguri); crăiţă, s.f. (regină; prinţesă; regina albinelor; la cărţile de joc, regină; trandafir de India, Tagetes erecta; varietăţi de pere, struguri, ciuperci), cf. bg. cralica, sb. kraljica, deşi poate fi vorba de o der. internă; crăielici, s.m. (plantă, lupoaie, Orobancha caryophyllacea), din sb. kraljic „prinţ”; crăieţ, s.m. (nume dat mai multor peşti mici de rîu); crăiasă, s.f. (regină; zînă); crăiesc, adj. (regesc, împărătesc; de haimana; de donjuan); crăieşte, adv. (regeşte; ca o haimana); crăie, s.f. (regat, împărăţie; domnie); crăime, s.m. (mulţime de crai; mulţime de haimanale); crăiet, s.n. (mulţime de haimanale); crăi, vb. (a domni); crailîc, s.m. (curtare, galanterie; viaţă de haimana); craidon, s.m. (crai, donjuan), a cărui formaţie este puţin clară (după Diculescu, Originile limbii romîne, Bucarest, 1907, şi DAR, de la crai şi domn). Evoluţia de la „rege” la „donjuan” se explică în general prin împrejurarea că ruinele palatului domnesc din Bucureşti au folosit, în a doua jumătate a sec. XVIII, drept han pentru diverşi vagabonzi, care se distingeau de obicei cu numele de Craii de la Curtea-Veche. Această explicaţie este posibilă, dar nu cu totul sigură (ideea de „rege” nu este firească în legătură cu un palat unde n-au existat niciodată regi). Este vorba mai curînd de un sens înv. şi dispărut al lui crai, care trebuie să fi însemnat şi „vestitor”, cf. crainic, sp. rey de armas, fr. roi d’armes etc. Deoarece crainicii făceau multe drumuri, este firească evoluţia la „vagabond”, şi de aici la „haimana” şi „golan, derbedeu”; cf. paralelismul cu der. lui crainic.
(Dicţionarul etimologic român)

crai-nóu s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

crai s. m., pl. crai, art. cráii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

garofíţa Piétrei Cráiului s. f. + s. f. + s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CRAI s. v. afemeiat.
(Dicţionar de sinonime)

CRAI s. v. boiştean, cap încoronat, cârmuitor, conducător, domn, domnitor, împărat, monarh, popă, rege, rigă, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cr cra

Cuvinte se termină cu literele: ai rai