cranț dex - definiţie, sinonime, conjugare

cranț

CRANŢ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de un ronţăit. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CRANŢ interj. (se foloseşte pentru a reda zgomotul produs la strivirea unui obiect sau corp tare). /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cranţ (-ţuri), s.n. – Scîndură ordinară, pentru făcut pereţi. Germ. Kranz „coroană” (DAR).
(Dicţionarul etimologic român)

cranţ interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cranţ, cránţuri, s.n. (reg.; la pl.) paiente, bucăţi de lemn cioplite ce se bat pe stâlpi aşezaţi faţă în faţă la 40 cm depărtare; între rândurile de paiente se pune pământ pentru formarea zidului unei case de ţară.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: cr cra cran

Cuvinte se termină cu literele: nt ant rant