craniotomie

CRANIOTOMÍE, craniotomii, s.f. Tăietură chirurgicală a craniului făcută cu craniotomul. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. craniotomie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CRANIOTOMÍE f. Disecţie a craniului. /<fr. craniotomie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CRANIOTOMÍE s.f. (Med.) Deschidere sau perforare a craniului fetal în cursul naşterii în caz de hidrocefalie sau făt mort; cefalotomie. ♦ Deschidere chirurgicală a capului pentru explorarea conţinutului cranian. [Gen. -iei. / < fr. crâniotomie].
(Dicţionar de neologisme)

CRANIOTOMÍE s. f. 1. decapitare, în embriotomie, pentru extragerea fătului, în caz de distocie gravă; cefalotomie. 2. deschidere chirurgicală a craniului pentru a putea ajunge la o tumoare cerebrală. (< fr. crâniotomie)
(Marele dicţionar de neologisme)

craniotomíe s. f. (sil. -ni-o-), art. craniotomía, g.-d. art. craniotomíei; pl. craniotomíi, art. craniotomíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)