creștin dex - definiţie, sinonime, conjugare

creștin

[Sinonime]
CREŞTÍN, -Ă, creştini, -e, adj., s.m. şi f. I. Adj. Care aparţine creştinismului, privitor la creştinism. II. S.m. şi f. 1. Adept al creştinismului. 2. (Pop.) Persoană, om, individ. – Lat. christianus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CREŞTÍN1 ~ă (~i, ~e) Care ţine de creştinism; propriu creştinismului. /<lat. christianus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CREŞTÍN2 ~i m. Adept al creştinismului. /<lat. christianus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

creştín (creştínă), adj. – 1. Care aparţine creştinismului, privitor la creştinism. – 2. (S.m.) Om cumsecade, om bun. – Mr., megl. creştin. Lat. christianus (Puşcariu 415; Candrea-Dens., 409; REW 1888: DAR). Pentru al doilea sens, cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 165; Iordan, BF, VI, 150; şi observaţiile prea puţin pertinente ale lui E. Speidel, BL, IX, 25, care atribuie această accepţie unei influenţe ruseşti. După P. Labriolle, Christianus, în Bull. Du Cange, V (1929-30), p. 69-88, este cuvînt rar în primele secole, care apare numai de trei ori în Noul Testament, şi a cărui pronunţare pop. a fost chrestianus. Candrea-Dens. explică evoluţia anormală (normal ar fi trebuit să se dea *creşin) prin data sa tîrzie; dar se datorează mai curînd conservatorismului natural al cuvîntului. Este cuvînt folosit general (ALR, I, 214). Cf. dubletul înv. hristian, s.m. (‹ χριστιανός). Der. necreştin, adj. (necredincios, păgîn); necreştinesc, adj. (păgîn); creştineşte, adv. (ca un creştin); creştina (var. încreştina, creştini), vb. (a se face creştin, a se boteza); necreştinat, adj. (care nu este botezat); creştinism, s.n. (ansamblul religiilor bazate pe învăţăturile lui Cristos), formaţie neol.; creştinăţie, s.f. (înv., creştinătate); creştinătate, s.f. (totalitatea creştinilor, lumea creştină), care se consideră reprezentant al lat. christianitas (Candrea-Dens., 410; DAR), dar care mai probabil este un der. intern (Cf. Graur, BL, II, 18).
(Dicţionarul etimologic român)

creştín adj. m., s. m., pl. creştíni; f. sg. creştínă, pl. creştíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CREŞTÍN s. v. chip, faţă, figură, individ, ins, om, persoană.
(Dicţionar de sinonime)

DEMOCRAT-CREŞTÍN s., adj. (POL.) creştin-democrat.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Creştin ≠ necreştin, păgân
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: cr cre cres crest cresti

Cuvinte se termină cu literele: in tin stin estin restin