creanță dex - definiţie, sinonime, conjugare

creanță

CREÁNŢĂ, creanţe, s.f. Dreptul creditorului de a pretinde de la debitor să dea, să facă sau să nu facă ceva; (concr.) act care stabileşte acest drept. [Pr.: cre-an-] – Din fr. créance.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CREÁNŢ//Ă ~e f. 1) Drept al creditorului de a cere debitorului executarea unei obligaţii. 2) Act care certifică acest drept. [G.-D. crean-ţei; Sil. cre-an-] /<fr. créance
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CREÁNŢĂ s.f. Drept pe care îl are creditorul asupra unei sume de bani ce i se datorează; (concr.) titlu, înscris care confirmă acest drept. [Pron. cre-an-. / < fr. créance].
(Dicţionar de neologisme)

CREÁNŢĂ s.f. act prin care se constată dreptul creditorului de a primi o sumă de bani de la debitor. (< fr. créance)
(Marele dicţionar de neologisme)

creánţă s. f. (sil. cre-an-), g.-d. art. creánţei; pl. creánţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: cr cre crea crean creant

Cuvinte se termină cu literele: ta nta anta eanta reanta